Înţelepciune biblică: Chemarea lui Dumnezeu

"Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus." (Filipeni 3, 14)

La începutul Vechiului Testament, vedem că oamenii au respins chemarea lui Dumnezeu la mântuire, trăind în păcate, de aceea a venit peste ei potopul, căci Domnul "n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe" (II Petru 2, 5). Cei care au credinţă ascultă chemarea lui Dumnezeu şi fac voia Lui, aşa cum "prin credinţă Avraam, când a fost chemat, a ascultat de a ieşit la locul pe care era să-l ia spre moştenire, şi a ieşit neştiind încotro merge" (Evrei 11, 8).

Dumnezeu ne trimite în dar chemarea "iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceştia i-a şi mărit" (Romani 8, 30). Domnul îi cheamă pe toţi oamenii la mântuire, dar nu toţi se mântuiesc, pentru că nu toţi răspund chemării lui Dumnezeu "căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi" (Matei 22, 14).

Dumnezeu trimite oamenilor chemarea în multe feluri: prin cuvintele Sfintei Scripturi, prin încercări şi ispite, prin vise, prin pedepsele şi suferinţele cu care îl cheamă la pocăinţă pe omul care a greşit şi nu se căieşte de păcatele sale; chiar "când suferim pe nedrept trebuie să ştim că asta se întâmplă cu îngăduinţa lui Dumnezeu, fie pentru a ne spăla păcatele, fie pentru a primi cunună", spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Sfântul Apostol Pavel le spune tesalonicenilor: "V-a ales Dumnezeu dintru început spre mântuire, întru sfinţirea duhului şi întru credinţa adevărului, la care v-a chemat prin Evanghelia noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos" (II Tesaloniceni 2, 13-14).

Deci, să ascultăm chemarea lui Dumnezeu atunci când ea vine, aşa cum au ascultat sfinţii şi toţi creştinii adevăraţi, să trăim în credinţă, urmând poruncile Domnului, încercând să fim "vrednici de chemarea Sa" (II Tesaloniceni 1, 11), ştiind că "darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi" (Romani 11, 29) şi astfel, numărându-ne "împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul" (I Corinteni 1, 2), să putem deveni "părtaşi chemării cereşti" (Evrei 3, 1) spre mântuire.