"Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie." (I Timotei 2, 15)
Cea mai frumoasă vocaţie a unei femei este aceea de a fi mamă. "Darul de a da viaţă" este un lucru care face o femeie cu adevărat specială.
Ion, Maria, tu, eu, cei care trăiesc sau care au trăit şi cele care vor trăi… Toţi şi fiecare, dintre noi, existăm pentru că avem părinţi şi mai ales pentru că avem o mamă. "Stând şi cugetând mai adânc, vom vedea că lumea ar putea trăi dacă n-ar fi femei croitorese, bucătărese, cântăreţe, avocate, profesoare etc. ... dar lumea va înceta de a mai trăi când nu vor mai fi mame." (Ioan Suciu, "Mama")
Rolul de a fi mamă implică o responsabilitate deosebită şi multe sacrificii, dar răsplata este pe măsură căci "ea se va mântui prin naştere de fii. Însă mântuirea femeii nu se limitează doar la naşterea de prunci, ci şi la educarea acestora, după cum ne arată Sfântul Apostol Pavel tot în această epistolă "dacă a crescut copii" (I Timotei 5, 10). Naşterea ţine de natură, dar creşterea copiilor este o alegere. În această privinţă, Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă: "Adevărata mamă nu este cea care-i dă viaţă copilului, ci bună creştere." Versetul citat se încheie conturând importanţa conducerii copiilor spre virtute, stăruind "în credinţă, în iubire şi în sfinţenie", căci înainte de a dori să ne formăm copiii trebuie să învăţăm să devenim părinţi buni.
La moartea Sfintei Emilia, cei doi copii ai săi, Sfântul Vasile şi Sfântul Grigorie de Nazianz, au arătat rolul fundamental pe care l-a avut aceasta în viaţa lor, exclamând: "Mulţumim Doamne pentru că ne-ai dat ca mamă o sfântă." Purtarea de grijă a mamelor se va reflecta adânc când copiii vor ajunge la maturitate. "Viitorul unui copil este opera mamei sale", spune Napoleon.
