Înţelepciune biblică: Inima creştină

"Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule." (Psalmul 50, 11)

Inima are un rol vital în circulaţia sângelui, deci în menţinerea vieţii oricărei fiinţe. Din punct de vedere anatomic, inima creştină este la fel ca alte inimi, însă spiritual este diferită, ea bate în ritmul divin, cu iubire, înţelegere, bunătate, milă, iar creştinul adevărat este pregătit tot timpul să facă binele, în speranţa mântuirii, căci: "Gata este inima lui a nădăjdui în Domnul" (Ps. 111, 7). Necredincioşii au o inimă care spiritual bate aritmic, viaţa lor este în neorânduială, merg pe căi greşite, iar "inima lor cea nesocotită s-a întunecat" (Rom. 1, 21) şi "s-a uscat ca iarba" (Ps. 101, 5), iar din acea inimă "ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule" (Mt. 15, 19).

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că Dumnezeu vine într-o inimă curată şi pentru simplitatea ei desăvârşită El "binevoieşte să-Şi sape în ea prin Duh trăsăturile proprii, ca în nişte table ale lui Moise", căci spune: "Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie." (Ier. 31, 33)

În Vechiul Testament găsim următorul sfat: "Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta" (Pilde 3, 5) şi, ca o continuare, în Noul Testament scrie: "iar nădejdea nu ruşinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt" (Rom. 5, 5).

Inima creştină este izvorul credinţei şi pulsează spre ţelul mântuirii "căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră" (Lc. 12, 34). "Inima este o fiinţă în fiinţa noastră", spune părintele Arsenie Papacioc; "Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Mt. 5, 8).