Înţelepciune biblică: Lăcomia sporeşte patimile

"Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare." (I Timotei 6, 9)

Lăcomia, socotită între relele care "ies dinăuntru şi spurcă pe om" (Marcu 7, 23), este pofta nesăţioasă de mâncare şi băutură, dar şi dorinţa de îmbogăţire peste măsură. Lăcomia se numără printre cele şapte păcate capitale, alături de mândrie, iubirea de arginţi, desfrânare, invidie, mânie şi lene. Canoanele Bisericii Ortodoxe osândesc lăcomia prin canonul 5 de la Sinodul al VIII-lea local de la Cartagina (419), precum şi prin canonul 6 al Sfântului Grigorie de Nyssa.

Sfântul Apostol Pavel spune că "iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor" (I Timotei 6, 10), iar lăcomia "este închinare la idoli" (Coloseni 3, 5); cât despre cei care mănâncă mult, el zice că "pântecele este dumnezeul lor" (Filipeni 3, 19).

În Sfânta Scriptură se arată că celor lacomi de câştig "lăcomia le aduce pierderea vieţii" (Pilde 1, 19). Sfântul Ioan Gură de Aur spune că omul lacom "nu are prieteni, decât pe cei de la care câştigă. Pe ceilalţi îi socoteşte duşmani. El dispreţuieşte, de fapt, lumea întreagă. Îi urăşte pe săraci, pentru că îi cer ajutor. Pe cei bogaţi îi invidiază, pentru că râvneşte la bogăţiile lor. Suferă pentru că pământul nu produce aur în loc de grâu şi pentru că fântânile izvorăsc apă în loc de argint, că munţii sunt făcuţi din pietroaie, nu din pietre preţioase".

Lăcomia la mâncare şi băutură poate avea consecinţe negative asupra sănătăţii oamenilor, iar dacă nu ascultă sfatul biblic: "luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură" (Luca 21, 34), ei pot suferi de obezitate, bulimie şi de multe alte boli, pentru că îmbuibările "aduc o îmbătrânire timpurie, veştejesc simţurile, întunecă mintea, orbesc duhul care era clarvăzător, fac trupul moale şi fără viaţă, sporind patimile, îngrămădind relele, îngreunându-l peste măsură" (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Omul trebuie să lupte împotriva patimilor de orice fel "fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte" (II Petru 2, 19). Poate lupta împotriva lăcomiei prin înfrânare, fiind conştient că măsura în toate aduce echilibru în viaţa fiecăruia. Mai poate învinge lăcomia şi prin milostenie, căci "cine dă la cel sărac nu duce lipsă" (Pilde 28, 27), iar "cel ce are milă de sărman împrumută Domnului, şi El îi va răsplăti fapta lui cea bună" (Pilde 19, 17).

Deci, să trăim viaţa în cumpătare, urmând sfatul biblic: "nu fi nesăţios în nici o desfătare" (Isus Sirah 37, 32), mulţumind smeriţi lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale, râvnitori fiind spre mântuire, ştiind că "nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu" (I Corinteni 6, 10).