Înţelepciune biblică: Priorităţile creştinilor

"Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său?" Matei 16, 26

"Ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?" O mântuire dobândită cum nu trebuie este o pierdere mai rea decât orice pierdere pentru că nu se mai poate răscumpăra cu nici un chip. De-ai avea lumea întreagă, nu ai putea să cumperi un singur suflet, chiar dacă ai da pentru el toate bogăţiile lumii, cu lumea toată la un loc!

Cea dintâi datorie şi cea mai mare grijă a credinciosului în viaţă este grija de mântuirea sufletului său. Mântuirea este eliberarea din robia păcatului şi a morţii şi dobândirea vieţii de veci, în Hristos. Ea ne-a fost făcută cu putinţă de Întruparea, Jertfa, Învierea şi Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, şi ne-o însuşim prin harul dumnezeiesc, cu care trebuie să conlucrăm prin credinţă şi fapte bune. De mântuire se poate împărtăşi oricine, căci Dumnezeu "voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoştinţa adevărului" (l Tim.2,4).

Sfânta Evanghelie, Patericul şi alte scrieri ale Sfinţilor Părinţi ne arată că cei preocupaţi de problema mântuirii au întrebat întotdeauna pe cei cu autoritate duhovnicească, ce deţineau succesiunea harică, despre felul cum să vieţuiască, ce să facă spre a se mântui şi precum erau îndrumaţi, aşa se străduiau să păzească şi să împlinească sfaturile primite.

Mulţi au renunţat la tronuri şi dregătorii numai din dorinţa mântuirii, spre deosebire de tânărul din Evanghelie, care

s-a întors supărat pentru că "era foarte bogat" şi nu putea să se despartă de bogăţii. Sfântul Petru Damaschinul zice: "Binele nu este bine dacă nu are scop voia dumnezeiască".