Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Puterea celor slabi

Înţelepciune biblică: Puterea celor slabi

Un articol de: Nicolae Drăgușin - 10 Noiembrie 2010

"Fiindcă uitaţi-vă la chemarea voastră, fraţilor: că nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de neam bun. Dar tocmai pe cele nebune ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să-i dea de ruşine pe cei înţelepţi; şi tocmai pe cele slabe ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să-i dea de ruşine pe cei tari şi tocmai pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele dispreţuite le-a ales Dumnezeu; pe cele ce nu sunt, ca să le facă de nimic pe cele ce sunt." (I Cor. 1, 26-28)

***

Înţelegem de la Sfântul Pavel că Dumnezeu "le-a ales pe cele ce nu sunt, ca să le facă de nimic pe cele ce sunt". Aceasta este generalizarea, concluzia versetelor anterioare. Argumentarea ideii pleacă de la trei antiteze: nebuni vs înţelepţi, slabi vs tari şi neam de jos vs neam bun. Opoziţiile aparţin categoriilor cunoaşterii, puterii şi, respectiv, legăturilor de familie. Ele polarizau societatea vremii, mai ales în situaţia Bisericii din Corint, căreia i se adresează prin scrisoare. În Biserica lui Hristos, totul diferă; nimic nu ţine de succesul lumesc. De ce? Pentru că întruparea lui Hristos a adus acele lucruri de care se ducea lipsă: a dat putere celor slabi, i-a înţelepţit pe necunoscători ("nebuni") etc. În Hristos toate privilegiile naturale devin lipsite de sens. Ceea ce contează este chemarea divină, şi nu poziţiile lumeşti (dobândite sau moştenite). Rostind "Uitaţi-vă la chemarea voastră, fraţilor", Pavel îi îmbărbătează amintindu-le menirea, chemarea.

Un detaliu istoric sugerat: Biserica corinteană era formată din cei umili şi mulţi. Istoria a confirmat cuvintele profetice ale Apostolului: marile urmări au provenit din cauzele mărunte. Sau, cum spunea Wendell Phillips, "Unul singur de partea lui Dumnezeu reprezintă majoritatea".