Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Recunoaşterea limitării ca început al desăvârşirii

Înţelepciune biblică: Recunoaşterea limitării ca început al desăvârşirii

Un articol de: Alexandru Ulea - 09 Decembrie 2010

"El (Ioan Botezătorul) le-a răspuns: Nu faceţi mai mult peste ce vă este rânduit." (Luca 3, 13)

Vrând vameşii să-şi schimbe viaţa, Sfântul Ioan Botezătorul le dă acest scurt îndemn. Se ştie faptul că, de multe ori, vameşii erau lacomi şi luau mită sau impozite mai mari decât cele rânduite. Astfel că, în răspunsul primit, Sfântul Teofilact al Bulgariei le observă neputinţa: "Destul era lor a nu face rele".

Într-adevăr, omul care a ajuns să deţină o anumită putere tinde să profite de ea, să stăpânească. Cel cu adevărat liber şi neînfricat nu simte nevoia să-şi demonstreze şi să-şi etaleze puterea pe care o deţine. Acesta se aseamănă cu Dumnezeu care, nefiind stăpânit de nimic şi de nimeni, nu vrea să stăpânească nimic. Şi de aceea El vrea ca omul să fie persoană liberă şi iubitoare, capabilă de aceeaşi demnitate şi înălţime spirituală.

Cuvântul spus de Sfântul Ioan Botezătorul nu îndeamnă la o închistare şi conformare în faţa limitărilor umane, ci el trebuie văzut ca un pas premergător în primirea lui Hristos.

Pentru a-şi depăşi condiţia de creatură pe care o are, omul trebuie ca mai întâi să o recunoască şi să şi-o asume. El trebuie să conştientizeze că nu poate face nimic prin propriile forţe, că este limitat şi circumscris. Doar după asumarea naturii limitate ca existenţă creată, dar liberă, omul este pregătit

să-L primească pe Dumnezeu ca împlinitor şi desăvârşitor. Văzând că nu-şi poate satisface dorul ontologic prin propriile forţe, omul îşi poate ridica mintea spre primirea lui Hristos. Aceasta se poate observa prin faptul că, mai târziu, vameşul Matei va fi capabil să Îl primească pe Hristos la cină. De aceea, cuvintele spuse de Mântuitorul cu această ocazie, "n-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi" (Lc. 5, 31), sunt o continuare şi o desăvârşire a revelaţiei primite prin Sfântul Ioan Botezătorul.