Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare şi mulţime multă din Galileea şi din Iudeea L-a urmat. Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El. Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulţimea; Fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câţi erau bolnavi. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă. Marcu 3, 6-12
Cele mărturisite în Evanghelia de astăzi au avut loc la începutul activităţii Domnului Iisus Hristos. Încă nu-Şi alesese toţi ucenicii şi nici nu era foarte cunoscut, însă în scurt timp va fi căutat de mulţi oameni. Unii, cei mai mulţi bolnavi, demonizaţi sau neputincioşi, doreau ca măcar să se atingă de El. Alţii, puţini la număr, dar cu mare influenţă, farisei şi irodieni, au ţinut un sfat de taină pentru a-L prinde. În ochii lor Domnul Hristos era prea incomod, iar cuvintele Sale aveau o influenţă nefastă asupra mulţimilor. Pericopa evanghelică ne mai aminteşte şi de duhurile cele necurate. Acestea când Îl vedeau pe Mântuitorul cădeau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”. Domnul Hristos i-a mustrat şi vedem de ce din cuvintele Evangheliei: „Ca să nu-L facă ei cunoscut”. Altfel spus, Fiul lui Dumnezeu trebuia să fie cunoscut prin lucrarea, cuvintele şi faptele Sale. Sfântul Ioan Damaschin aşa ne învaţă: „Răul este lipsa binelui, aşa cum întunericul este lipsa luminii.”
