„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Ioan 21, 15–25
„În vremea aceea S-a arătat Iisus ucenicilor Săi, după ce a înviat din morți, și a zis lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc. Zis-a lui: Paște mielușeii Mei! Iisus i-a zis iarăși, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? El I-a zis: Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstorește oile Mele! Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubești? Petru s-a întristat că i-a zis a treia oară: Mă iubești? și I-a zis: Doamne, Tu știi toate. Tu știi că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paște oile Mele! Adevărat, adevărat zic ție: Când erai mai tânăr, te încingeai singur și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești. Iar aceasta a zis-o însemnând cu ce fel de moarte va preaslăvi Petru pe Dumnezeu. Și, spunând aceasta, i-a zis: Urmează Mie! Dar, întorcându-se, Petru a văzut venind în urmă pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cină s-a rezemat de pieptul Lui și I-a zis: Doamne, cine este cel ce Te va vinde? Pe acesta, deci, văzându-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? Zis-a Iisus lui: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Tu urmează Mie! De aceea a ieșit cuvântul acesta între frați, că ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea, și știm că mărturia lui este adevărată. Dar sunt și alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus și care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, socotesc că lumea aceasta n-ar cuprinde cărțile ce s-ar fi scris. Amin.”
Cât de mult Îl iubim pe Dumnezeu?!
Origen, Omilii la Cartea Cântarea Cântărilor, Omilia II, Cap. VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, pp. 332-333
„Să nu ai o iubire dezorganizată, nu iubi mai întâi pe tatăl tău și pe mama ta și apoi să Mă iubești pe Mine. Nu fi mai atașat prin fapta îndurării de fiul tău și de fiica ta și apoi de Mine: Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine, cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine (Matei 10, 37). Păstrează în conștiința ta devotamentul pe care-l ai față de tatăl tău, de mama ta și de fratele tău, dar dăruiește-te cu dragoste Cuvântului lui Dumnezeu și lui Iisus. Poate că recunoști tu însuți că iubești mai mult pe fiul și pe fiica ta decât pe Cuvântul cel dumnezeiesc și pe părinții tăi mai mult decât pe Hristos. Ce crezi, care dintre noi a ajuns la o așa desăvârșire încât să aibă, în primul rând, dragoste față de Cuvântul lui Dumnezeu și să-i pună pe copiii săi pe planul al doilea?
Tot așa să iubești și pe soția ta. Nimeni nu și-a urât trupul său (Efeseni 5, 29), ci îl iubește ca și carnea lui. Se zice: ei sunt doi dar un trup (Efeseni 5, 31). Iubește pe Dumnezeu, nu însă cum îți iubești trupul și sângele, ci cu duhul: Cel ce se lipește de Domnul este un singur Duh cu El (I Corinteni 6, 17).”