Ioan 3, 1-15 (Iisus și Nicodim)

„În vremea aceea era un om dintre farisei care se numea Nicodim și care era fruntaș al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus și I-a zis: Rabbi, știm că de la Dumnezeu ai venit Învățător; că nimeni nu poate face aceste minuni pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus și i-a zis: Adevărat, adevărat zic ție: Dacă nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască? Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ție: Dacă nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; și ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ți-am zis: Trebuie să vă nașteți de sus. Duhul suflă unde voiește și tu auzi glasul lui, dar nu știi de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim și I-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns și i-a zis: Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști acestea? Adevărat, adevărat zic ție, că noi ceea ce știm grăim și ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiți. Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi spune cele cerești? Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”

Murim și ne naștem cu Hristos

Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, Cateheza 13, în Filocalica, Ed. Deisis, pp. 172-173 

„Învierea lui Hristos este învierea noastră a celor ce zăcem jos, la pământ. (...) Învierea și slava lui Hristos sunt însă, precum s-a spus, slava noastră, care are loc, se face arătată și văzută nouă prin Învierea Lui întru noi; căci însușindu-și o dată (prin întrupare) cele ale noastre, cele pe care le face întru noi și le atribuie Lui Însuși. Învierea sufletului primește întru sine sufletul viu și nu se amestecă în chip neamestecat cu acesta, nu se spune că este și nu poate să fie viu, tot așa și sufletul, singur și prin sine însuși, nu poate fi viu dacă nu se unește în chip negrăit și necontopit cu Dumnezeu, Care e cu adevărat viața veșnică (I Ioan 5, 20). Pentru că înainte de unirea (cu El) în cunoștință, vedere și simțire, acesta este mort, chiar dacă este spiritual (inteligibil) și nemuritor prin fire. Căci nu este cunoștință fără vedere, nici vedere fără simțire. (...) Orbul când își lovește piciorul de piatră simte; mortul nu. Dar, în cele duhov­nicești, dacă mintea n-ajunge la vederea celor mai presus de minte, nu simte lucrarea duhovnicească. Deci, cel ce zice că simte cele du­hovnicești înainte de vederea celor mai presus de minte, de cuvânt și de gând se aseamănă celui lipsit de organele văzului, care simte lucrurile bune sau rele pe care le pățește, dar nu știe cele pe care le are în mâinile lui.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)