Ioan 3, 22-33

„În vremea aceea a venit Iisus cu ucenicii Lui în pământul Iudeei și stătea cu ei acolo și boteza. Și boteza și Ioan în Enon, aproape de Salim, pentru că erau acolo ape multe, și veneau și se botezau, căci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare. Atunci s-a iscat o neînțelegere între ucenicii lui Ioan și un iudeu, asupra curățirii. Deci, au venit la Ioan și i-au zis: Rabbi, Acela care era cu tine dincolo de Iordan și despre Care tu ai mărturisit, iată, El botează și toți se duc la El. Ioan a răspuns și a zis: Nu poate un om să ia nimic dacă nu i s-a dat lui din cer. Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: Nu sunt eu Hristos, ci sunt trimis înaintea Lui. Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă și ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci, această bucurie a mea s-a împlinit. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ, pământesc este și de pe pământ grăiește. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Și ce a văzut și a auzit, aceea mărturisește, dar mărturia Lui nu o primește nimeni. Cine a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat.”

„Cel ce vine din cer...” (Profeții vechi-testamentare)

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Cap. 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1168

„Cine este Acesta care vine din Edom, cu roșeala hainelor Lui din Bosra? (Isaia 63, 1). Cei ce strigă acestea, adică: Cine este Acesta care vine din Edom?, adică de pe pământ, sunt îngerii și Puterile spirituale, căci se minunează de Domnul Care Se înalță la ceruri. Și, văzându-L înroșit de sângele propriu, zic către El, încă neînțelegând taina: Pentru ce ai îmbrăcămintea roșie și veșmântul Tău este roșu ca al celui ce calcă în teasc? (Isaia 63, 2). Căci ei aseamănă culoarea sângelui cu vinul cel nou din strugurii de curând călcați. Și ce zice către ei Hristos? Întâi, ca să fie cunoscut că este Dumnezeu după fire, spune: Eu grăiesc, zice, dreptatea (Isaia 63, 1), spunând grăiesc, în loc de învăț. Iar Cel ce învață dreptatea trebuie să fie Dătătorul Legii, deci Dumnezeu. Apoi îngerii zic către El, când Hristos le arată urmele cuielor: De unde ai rănile acestea la mâini? (Zaharia 13, 6), iar Domnul le răspunde: Am fost lovit în casa prietenilor Mei (Zaharia 13, 6). Căci casa iubită era Israel, care a rănit pe Domnul cu cuie și cu suliță. Pentru că îndrăznelile ostașilor trebuie, cu dreptate, puse pe seama iudeilor, căci ei L-au adus pe Domnul la moarte. Deci, când a dorit să-i convingă pe Sfinții îngeri că S-a făcut Om cu adevărat, că a răbdat moartea pentru noi și a înviat din morți, Hristos nu S-a folosit numai de cuvinte, ci le-a arătat și semnele pătimirii. Ce e de mirare în faptul că, voind să elibereze de necredință pe fericitul Toma, i-a arătat semnele cuielor, ca să fie văzute de el spre folosul tuturor, pentru ca noi să credem cu adevărat că taina învierii s-a împlinit, nefiind înviat alt trup, ci cel care suferise moartea?”