Ioan 8, 42–51

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Fiindcă nu puteți să dați ascultare cuvântului Meu. Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeți. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeți? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu. Au răspuns iudeii și I-au zis: Oare nu zicem noi bine că Tu ești samarinean și ai demon? A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu și voi nu Mă cinstiți pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute și să judece. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.”

Diavolul este depresiv

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea I, Prima convorbire cu părintele Serenus, Cap. XXI, 3, 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 425

„Şi ei (demonii - n.n.) asudă şi se ostenesc în lupta cu neamul omenesc, ca să poată obține victoria pe care o doresc, şi-i cuprinde şi pe ei tristețea care ne-ar fi cuprins pe noi, dacă am fi fost învinşi de ei, potrivit acestor cuvinte: «Este un capăt al vrăjmăşiei lor: răutatea buzelor lor îi va acoperi», şi «Răutatea lui se va întoarce în capul lui», şi: «O să-i vină lațul pe care nu-l cunoaşte; cursa pe care o ascunde îl va prinde pe el şi va cădea în lațul lui», pe care, se-nțelege, l-a pregătit pentru a înşela pe oameni. Suferă şi ei nu mai puțin şi, precum ne biruie ei, îi biruim şi noi, iar învinşi, nu se retrag fără întristare. (...) Nu este îndoială pentru nimeni că, atunci când sunt învinşi de noi, ei sunt în mod necesar de două ori striviți: întâi, pentru că sfințenia pe care o caută oamenii ei au pierdut-o, aceasta constituind o pierdere şi pentru neamul omenesc, şi al doilea, pentru că ele, duhuri necurate, dar duhuri, au fost învinse de nişte ființe trupeşti şi pământeşti.”

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea I, A doua convorbire cu părintele Serenus, Cap. XIII, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 442-443

„(...) Puterile vrăjmaşe exercită şi împotriva lor însele neînțe­legerile, conflictele şi luptele ini­țiate de ele între popoare. Puterile răului se bucură de victorii şi se întristează în înfrângeri. De multe ori nu se pot înțelege între ele, fiindcă fiecare se întrece cu o râvnă neîntreruptă să țină parte poporului pe care-l stăpâneşte.”

(Pr. Narcis Stupcanu)