Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (CMLXXXIX): Misiuni protestante şi neoprotestante (II)

Istoria creştinismului (CMLXXXIX): Misiuni protestante şi neoprotestante (II)

Un articol de: Cezar ţăbârnă - 10 Iunie 2008

Dacă până la sfârşitul secolului al XVIII-lea misiunile protestante nu au fost numeroase, în 1900 erau peste 300 de societăţi misionare, cele mai multe în Statele Unite ale Americii. Pană în 1914, aproximativ 45.000 de misionari protestanţi activau în diverse colţuri al lumii. În secolul XX, s-au dezvoltat societăţi misionare locale (Societatea naţională misionară a Indiei în 1907 sau Societatea Anglicană în China, în 1936) sau consilii misionare locale şi străine sau federaţii ale societăţilor misionare (Conferinţa Societăţilor Misionare din Marea Britanie (1913), Australia (1920), Suedia (1920) şi Elveţia (1944). De asemenea, s-a organizat o conducere creştină locală prin Consiliile Creştine Naţionale: India (1922), China (1922), Japonia (1923), Coreea (1924) şi Congo (1924). Toate aceste consilii au devenit membri ai Consiliului Misionar Internaţional creat în 1921 la Lake Mohonk (New York), după prima conferinţă misionară mondială de la Edinburgh (1910). În protestantism s-au manifestat şi primele semne ale ceea ce astăzi se cunoaşte ca mişcarea ecumenică. Originile trebuie văzute în atmosfera spirituală a secolului al XIX, mai precis în mişcările tineretului creştin protestant şi asocierile sale în scopul unei educaţii creştine prin studiul Bibliei şi întâlnirile de rugăciune. Asociaţia creştină a tinerilor (YMCA) a fost întemeiată la Londra în 1844 de George Williams. Mişcarea s-a răspândit şi în America de Nord, la Montreal, în 1850, şi la Boston în 1851. Prima conferinţă a avut loc la Paris în 1855, iar baza doctrinară a asociaţiei YMCA este să „caute să unească pe acei tineri care, considerând pe Iisus Hristos ca Dumnezeul şi Mântuitorul lor potrivit Scripturilor, doresc ca prin credinţa şi viaţa lor să fie ucenicii Săi, ei să-şi asocieze eforturile pentru extinderea împărăţiei Sale printre tineri“. Acest mesaj a fost preluat şi de Consiliul Ecumenic al Bisericilor. YMCA a pregătit conferinţa misionară de la Edinburg (1910).