Istoria creştinismului: Congresul Facultăţilor de teologie ortodoxă de la Atena (1976) (I)

Între 16-19 august 1976, la centrul interortodox de la Mănăstirea Penteli de lângă Atena s-au desfăşurat lucrările celui de-al doilea Congres al Facultăţilor de teologie ortodoxă. La lucrările acestui congres au participat 162 delegaţi oficiali, între ei numărându-se şi observatori din partea Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi din partea Bisericii Romano-Catolice, a Bisericii Vechi-Catolice, a Bisericilor Vechi-Orientale şi a Bisericilor Protestante, la care s-au adăugat 86 de invitaţi oficiali. Delegaţia română, alcătuită din zece membri, dintre care opt profesori de la Institutele teologice din Bucureşti şi Sibiu, a fost condusă de Preasfinţitul episcop Antonie Ploieşteanul, vicar patriarhal. Lucrările Congresului s-au desfăşurat în şedinţe plenare, iar cele cinci grupe de lucru au dezbătut referatele şi comentariile susţinute în şedinţele plenare. Referatele şi comentariile au fost împărţite în trei secţiuni: teologia ca expresie a vieţii şi conştiinţei Bisericii; teologia ca expresie a prezenţei Bisericii în lume; teologia în reînnoirea vieţii Bisericilor. În cadrul primei secţiuni s-au prezentat şi dezbătut temele: Liturghie şi spiritualitate şi spirit comunitar şi conciliaritate. S-a respins în mod categoric noţiunea de „comunitate conciliară“, pusă în discuţie de cea de a V-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, ţinută între 23 noiembrie şi 10 decembrie 1975, la Nairobi (Kenya), combătându-se intenţia unora, mai ales dintre protestanţi şi anglicani, de a transforma Consiliul Ecumenic al Bisericilor într-o suprastructură eclesial-universală sau într-un „conciliu universal“ al tuturor Bisericilor şi denominaţiunilor creştine din lume. Acest lucru nu poate fi cu putinţă, deoarece, cu excepţia episcopilor Bisericilor participanţi în această organizaţie, ceilalţi clerici ai Bisericilor Protestante nu au primit harul Sfântului Duh pe baza succesiunii apostolice.