Istoria creștinismului (MCCXLI): Şcolile teologice ortodoxe în secolele XIX-XX (V)

Patriarhia Ortodoxă a Georgiei are pentru pregătirea clerului un seminar la Tbilissi, înfiinţat în 1817, şi un altul la Kutais, care datează din 1894. La noi, în Biserica Ortodoxă Română, învăţământul religios s-a făcut după anul 1800 în diferite seminarii, facultăţi de Teologie, în academii teologice şi institute teologice. Cu sprijinul mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi (1803-1808; 1812-1842), a luat fiinţă, în 1803, în Moldova, la Mănăstirea Socola de lângă Iaşi, Seminarul Veniamin, pentru pregătirea viitorilor preoţi. Încă din 1640, în cadrul Academiei Vasiliene, la loc de cinste între ştiinţe se studia „theologhia“. În secolul al XVIII-lea, în cadrul Academiei de la Putna (cu funcţionare atestată documentar între 1774 şi 1782), se studia, de asemenea, teologia pentru cei care aveau să devină preoţi. Aceasta era, de altfel, singura instituţie de învăţământ care pregătea candidaţi pentru hirotonie. Tot în Moldova, la Iaşi, prin 1803-1804, a luat fiinţă primul seminar din Ţările Române, numit de marele istoric Constantin Erbiceanu „Sorbona românilor“. Mai târziu, în cadrul Academiei Mihăilene, ale cărei cursuri au fost inaugurate în anul 1835, teologia se studia la nivel universitar, cu o durata de patru ani. Academia a devenit, ulterior, Universitatea ieşeană, care urma să poarte numele fondatorului ei, Alexandru Ioan Cuza. La inaugurarea Universităţii din Iaşi (26 octombrie 1860), Teologia fost una dintre cele patru facultăţi fondatoare, împreună cu Dreptul, Filosofia şi Medicina. Primii profesori ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă au fost episcopii Filaret Scriban şi Vladimir Suhopan. Primul, prorector al Universităţii şi decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă, a predat Introducerea în Vechiul Testament şi Arheologie Biblică. Vladimir Suhopan a predat Istoria şi Doctrina Bisericii.