Istoria creştinismului (MCLXIV): Românii ortodocşi din afara graniţelor ţării (I)

Cea mai mare comunitate de români ortodocşi aflată în afara graniţelor României se află în Basarabia. După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, cum era şi firesc, s-au produs schimbări şi în organizarea Bisericii Ortodoxe Române. Autocefală din 1885, Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rang de Patriarhie în anul 1925. Din componenţa ei făcea parte şi Biserica Ortodoxă din Basarabia. În 1928, arhiepiscopul Chişinăului, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de Mitropolit al Basarabiei. Noua Mitropolie avea trei eparhii: Arhiepiscopia Chişinăului, Episcopia Cetatea Alba - Ismail şi Episcopia Hotin - Bălţi. Dintre realizările din acest timp a Mitropoliei Basarabiei merită să fie amintite în primul rând instituţiile de învăţământ teologic: Facultatea de Teologie din Chişinău (înfiinţată în 1926 ca parte a Universităţii din Iaşi, care a avut profesori celebri, precum Nichifor Crainic, Gala Galaction ş.a.), Seminarul Teologic, Şcoala Eparhială de Fete, Şcoala Spirituală de Băieţi din Ismail ş.a. În urma ultimatumului din 26 iunie 1940 şi a intrării Armatei Sovietice în Basarabia la 28 iunie 1940, bisericile şi mănăstirile din Basarabia au fost închise, transformate în depozite, spitale, cazărmi militare sau „case de odihnă“. Mitropolia Basarabiei, cu Consiliul Eparhial şi Casa Eparhială, a fost declarată Casa Armatei Roşii. Până în 1941, când autorităţile române au revenit în Basarabia, fuseseră devastate sau distruse peste 200 de biserici şi mănăstiri, preoţii şi călugării ucişi sau deportaţi în număr foarte mare, iar bisericile şi mănăstirile - dărâmate sau secularizate. Mitropolia Basarabiei a fost desfiinţată, iar în locul ei a fost organizată o Episcopie (mai târziu Arhiepiscopie), sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei. Ierarhii numiţi au fost de origine rusă, iar Episcopiile Cetatea Albă (Ismail) şi Hotin (Bălţi) au fost desfiinţate.