Istoria creștinismului (MXIX): Nicodim Munteanu (1939-1948), patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (IX)

Din motive rămase necunoscute, la 25 decembrie 1923, episcopul Huşilor, Nicodim Munteanu, s-a retras la mănăstirea sa de metanie, Mănăstirea Neamţ. Aici, Nicodim a fost ales stareţ al mănăstirii, dăruindu-se timp de 11 ani slujirii altarului, trudei cărturăreşti şi chivernisirii acestui sfânt lăcaş din Moldova. Activitatea stareţului Nicodim la Mănăstirea Neamţ a fost una foarte complexă. Astfel, pe plan duhovnicesc, a pus rânduială în slujbele bisericeşti, el însuşi slujind foarte des, în special în duminici şi sărbători. În plan gospodăresc, a reparat cele şapte biserici care aparţineau de Mănăstirea Neamţ, precum şi cele aproximativ 300 de chilii. De asemenea, a redobândit averea mănăstirii (mănăstirea avea ca 14.000 ha de pădure de stejar, fag şi brad), plantând pomi fructiferi şi organizând ateliere de ţesătorie, cizmărie, dogărie, stolărie şi argintărie, şi nu în ultimul rând tipografia care, în scurt timp va scoate la lumină o mulţime de cărţi, ca în vremea ctitorului ei, Veniamin Costachi. Aşa a răspândit învăţăturile ziditoare de suflet prin mii de pagini scrise sau tălmăcite de el în grai curat românesc, cele mai multe publicate în colecţia Ogorul Domnului (35 volume), pe care a iniţiat-o în 1932 şi care a apărut până în 1947. A publicat, de asemenea, predici apologetice, traduceri din Lev Tolstoi sau Farrar şi numeroase cărţi de predici şi despre vieţile sfinţilor, peste 35 de broşuri pentru popularizarea adevărurilor de credinţă, cu istorioare morale, cu vieţi de sfinţi, cu lămuriri despre Biblie, despre participarea la biserică, despre pomenirea morţilor şi diferite cărţi de rugăciune. A dat o nouă traducere Psaltirii (în trei ediţii: Chişinău, 1927, Bucureşti, 1931 şi 1943) şi Noului Testament (în cinci ediţii: Neamţ, 1924, 1926, 1931, 1937 şi Bucureşti, 1941). Căutând să trezească între monahi osârdia bătrânilor cărturari de altădată, a înfiinţat în anul 1925 un seminar monahal, mutat în 1928 la Cernica, şi o şcoală pentru fraţii din mănăstire.