„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Istorii cu tâlc
Călugărul care dormea cu leii
În lavra lui avva Petru trăia un călugăr bătrân. Acesta adeseori pleca din mănăstire şi rămânea pe ţărmurile râului Iordan. Acolo dormea unde găsea un culcuş de leu. Într-o zi a găsit într-o peşteră doi pui de lei şi i-a adus în biserică, înveliţi în haina cu care se îmbrăca. Şi le-a spus: - Dacă vom păzi poruncile Domnului nostru Iisus Hristos, leii se vor teme de noi. Însă, din pricina păcatelor noastre am ajuns robi şi de asta ne temem noi mai mult de ei. Fraţii au rămas adânc mişcaţi de cuvintele bătrânului şi au plecat la chiliile lor. Rugăciunea unui soldat Un călugăr povestea: „În timpul războiului din Africa cu mauritanii, fiind biruiţi de barbari, am fost alungaţi. Barbarii ne urmăreau, aşa ca mulţi dintre noi au fost ucişi. M-a ajuns şi pe mine un barbar şi a întins suliţa să mă ucidă. Când am văzut acestea am început să mă rog lui Dumnezeu: – Doamne Dumnezeule, care Te-ai arătat roabei Tale Tecla şi ai izbăvit-o din mâinile celor fără de lege, scoate-mă şi pe mine din primejdia aceasta şi mântuieşte-mă de moartea asta amară şi voi merge în pustie şi voi duce o viaţă de sihastru! Când m-am întors n-am mai văzut nici un barbar. Şi îndată am venit la lavra Coprata. Sunt, cu harul lui Dumnezeu, de 33 de ani în peştera aceasta“. Puterea cuvântului lui Dumnezeu Trăia odată în Tarsul Ciliciei un păgân pe nume Vavila. El avea două amante: Comita şi Nicosa. Într-o zi a intrat Vavila într-o biserică, tocmai când se citea Evanghelia care spune: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor“ (Matei 3, 2). Cuprins de remuşcări a început să se căiască de faptele săvârşite. A ieşit din biserică, le-a chemat pe cele două amante şi le-a spus: - Ştiţi în ce desfrânare şi cât de nebuneşte am trăit cu voi. Ştiţi, iarăşi, că nu-mi era dragă una mai mult decât alta. Iată, vă dau toată averea mea. Luaţi-o şi împărţiţi-o între voi, pentru că eu plec, părăsesc lumea şi mă călugăresc! Ele au început să plângă şi i-au spus: - Am fost părtaşe cu tine şi la păcat şi la pierderea sufletului nostru. Acum însă, când vrei să faci acest lucru plăcut lui Dumnezeu, ne laşi şi vrei să-l faci singur? Vrem să fim părtaşe cu tine şi la bine. Bărbatul s-a călugărit, iar femeile, după ce au vândut toată averea şi au împărţit-o la săraci, au intrat şi ele într-o mănăstire. (după Ioan Evcrata, Limonariu)