Avva Arsenie, când încă era la palat, se ruga lui Dumnezeu zicând: „Doamne, arată-mi cum să mă mântuiesc!“. Şi i-a venit un glas care i-a zis: „Arsenie, fugi de oameni şi te vei mântui!“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)
„În vremea aceea au coborât în Capernaum Iisus și Mama Sa și frații și ucenicii Săi, și acolo n-au rămas decât puține zile. Și erau aproape Paștile iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Și a găsit
„În vremea aceea era un om dintre farisei care se numea Nicodim și care era fruntaș al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus și I-a zis: Rabbi, știm că de la Dumnezeu ai venit Învățător; că nimeni nu poa
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiți unul pe altul. Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă ați fi din lume, lumea ar
În vremea aceea, Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de cele întâmplate. Și, iată, doi dintre ucenici mergeau în
Părintele Constantin a înțeles de-a lungul vieții că în sine contemplația este un dar de la Dumnezeu, iar atitudinea prin care poate fi dăruită depinde în primul rând de om, pentru că tot ce constituie
În ziua pascală când am ascultat Sfânta Evanghelie după Matei 28, 1-15, de la slujba Învierii, am aflat că îngerul le spune femeilor prezente la mormânt că Domnul nostru Iisus Hristos a înviat. Acelaşi mesaj
Este foarte limpede pentru mulți dintre noi când citim Prologul Evangheliei, adică primele 18 versete ale capitolului întâi: chiar în noaptea Sfintelor Paști, după ce se face liniște în urma numeroșilor
Acum 40 de ani, la mijloc de martie, în zi de duminică geroasă, paralizantă pentru vremuri în care stăpânirea nu ardea a se îngriji atât de mult de cele ale vieții personale ale cetățenilor țării, pe străzile Fălticenilor străbătea un car tras de boi, cu cetină frumos împodobit, presărată de zăpadă, care purta spre cimitirul din Oprișeni, trupul mult ostenitor, dar niciodată biruit de osteneală, al preotului Ilie Ilisei. Puțin trecut de 71 de ani, părintele plecase pe neașteptate, grăbindu‑se oarecum, la ceas când ar mai fi putut să se bucure de cele ce rodise mâinile sale necruțate, cugetul său statornic întru acrivia rânduielii și inima sa aprinsă de dorul după Casa lui Dumnezeu.
Remarcabil text apologetic din secolul al II-lea d. Hr., Epistola către Diognet, o scrisoare alcătuită cel mai probabil în timpul împăratului Antoninus Pius de către un autor creștin rămas necunoscut, este
În spiritualitatea creștină, Învierea Domnului Iisus Hristos este izvorul bucuriei, care nu este doar una emoțională, ci are fundament teologic, soteriologic și escatologic. „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea!”, vestește Psalmul 117-24, al cărui verset îl auzim rostit în biserici, mai ales în săptămâna luminată. Învierea lui Hristos marchează biruința asupra morții, simbolizând restaurarea firii umane căzute și redarea potențialului îndumnezeirii tuturor oamenilor. „Bucuraţi-vă!”, au fost primele cuvinte adresate de Domnul Înviat către femeile mironosițe, iar noi, oameni muritori, trăim în prezent o bucurie anticipativă a veșniciei.
.jpg)
