„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Ce înseamnă să nu judeci pe nimeni
Fratele l-a întrebat pe avva Moise: „Iată, cineva îşi bate sclavul pentru o greşeală pe care a făcut-o. Ce va spune sclavul?“. Bătrânul răspunde: „Dacă e un sclav bun, va spune: «Iartă-mă, am greşit»“. Fratele zice: „Nimic altceva?“. Bătrânul răspunde: „Nu. Din momentul în care îşi ia greşeala asupră-şi, spunând «am greşit», stăpânul se milostiveşte de dânsul. Morala tuturor acestora este să nu ne judecăm aproapele. Când mâna lui Dumnezeu a ucis pe toţi întâi-născuţii din Egipt, n-a rămas nici o casă fără un mort“. Fratele îl întreabă: „Ce înseamnă aceasta?“. Bătrânul zice: „Înseamnă că dacă suntem atenţi la păcatele noastre, nu mai vedem păcatele aproapelui. E o nebunie ca un om cu un mort în casă să-şi lase mortul său şi să se ducă să plângă mortul aproapelui. A muri faţă de aproapele tău înseamnă a-ţi duce păcatele proprii şi a nu avea grija altuia, dacă-i bun sau rău. Să nu faci rău nimănui şi să nu ai nici un gând rău pentru cineva în inima ta. Nu-l dispreţui pe cel care face rău, nu fi de partea celui care face rău semenului său şi nu te bucura împreună cu el. Nu bârfi pe nimeni, ci spune: «Dumnezeu îi cunoaşte pe toţi». Nu fi alături de cel care bârfeşte, nu te bucura de bârfa lui, dar nici nu-l urî. Iată ce înseamnă să nu judeci pe nimeni. Nu duşmăni pe nimeni şi nu ţine duşmănia în inima ta. Nu-l urî pe cel care-şi duşmăneşte aproapele. Aceasta este pacea, în toate mângâie-te cu gândul că truda durează puţin, iar odihna totdeauna, prin harul lui Dumnezeu, Cuvântul. Amin“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)








