Istorii cu tâlc: Ce înseamnă să nu judeci pe nimeni

Fratele l-a întrebat pe avva Moise: „Iată, cineva îşi bate sclavul pentru o greşeală pe care a făcut-o. Ce va spune sclavul?“. Bătrânul răspunde: „Dacă e un sclav bun, va spune: «Iartă-mă, am greşit»“. Fratele zice: „Nimic altceva?“. Bătrânul răspunde: „Nu. Din momentul în care îşi ia greşeala asupră-şi, spunând «am greşit», stăpânul se milostiveşte de dânsul. Morala tuturor acestora este să nu ne judecăm aproapele. Când mâna lui Dumnezeu a ucis pe toţi întâi-născuţii din Egipt, n-a rămas nici o casă fără un mort“. Fratele îl întreabă: „Ce înseamnă aceasta?“. Bătrânul zice: „Înseamnă că dacă suntem atenţi la păcatele noastre, nu mai vedem păcatele aproapelui. E o nebunie ca un om cu un mort în casă să-şi lase mortul său şi să se ducă să plângă mortul aproapelui. A muri faţă de aproapele tău înseamnă a-ţi duce păcatele proprii şi a nu avea grija altuia, dacă-i bun sau rău. Să nu faci rău nimănui şi să nu ai nici un gând rău pentru cineva în inima ta. Nu-l dispreţui pe cel care face rău, nu fi de partea celui care face rău semenului său şi nu te bucura împreună cu el. Nu bârfi pe nimeni, ci spune: «Dumnezeu îi cunoaşte pe toţi». Nu fi alături de cel care bârfeşte, nu te bucura de bârfa lui, dar nici nu-l urî. Iată ce înseamnă să nu judeci pe nimeni. Nu duşmăni pe nimeni şi nu ţine duşmănia în inima ta. Nu-l urî pe cel care-şi duşmăneşte aproapele. Aceasta este pacea, în toate mângâie-te cu gândul că truda durează puţin, iar odihna totdeauna, prin harul lui Dumnezeu, Cuvântul. Amin“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)