„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Istorii cu tâlc: Despre rugăciunea continuă
Au venit, odată, la avva Lucius, la Ennaton, câţiva călugări euhiţi. Bătrânul i-a întrebat: „Ce lucraţi voi cu mâinile?“. Ei au răspuns: „Noi nu ne atingem de lucru, ci, cum zice Apostolul, ne rugăm neîntrerupt“. Bătrânul îi întreabă: „Dar nu mâncaţi?“. Ei zic: „Da“. El: „Şi când mâncaţi, cine se roagă pentru voi?“. Apoi: „Nici nu dormiţi?“. Ei: „Da“. Bătrânul: „Şi când dormiţi, cine se roagă pentru voi?“. N-au ştiut ce să-i răspundă. El a continuat: „Iertaţi-mă, dar voi nu faceţi cum spuneţi. Eu am să vă arăt că, deşi lucrez cu mâinile, mă rog neîncetat. Iată cum: Mă aşez, cu Dumnezeu, să-mi umezesc smicelele. Apoi le împletesc în funie zicând: «Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea». Şi-i întreabă: „Oare aceasta nu-i rugăciune?“. Ei au răspuns: „Ba da“. Apoi continuă: „Toată ziua lucrez şi mă rog şi câştig mai mult sau mai puţin de şaisprezece parale. Dau două de pomană, la poartă, iar de restul mănânc. Cine primeşte cele două parale se roagă pentru mine în timp ce mănânc şi dorm. Astfel, cu harul lui Dumnezeu, îndeplinesc porunca de a mă ruga neîntrerupt“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)
