„În vremea aceea, intrând Iisus în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Și, iată, furtună cumplită s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Și, venind ucenicii la El, L-au
Istorii cu tâlc: Iertarea este virtutea definitorie a creştinului
Un sclav îi zise odată unui tovarăş de suferinţă care era creştin:
- Frate, a sosit ziua răzbunării! Priveşte acolo la marginea prăpăstiei cum doarme ameţit de vin supraveghetorul, care ne amărăşte zilele, bătându-ne şi chinuindu-ne. O singură lovitură şi va cădea în prăpastie, iar chinurile noastre se vor sfârşi. - Nu, frate, sunt creştin îi răspunse celălalt, credinţa mă învaţă ca să-mi iubesc vrăjmaşul. Iertarea este virtutea fiecărui creştin! Creştinul se grăbi spre cel adormit şi ucise o viperă care era gata să-l muşte, apoi se duse cu conştiinţa împăcată la lucrul său. (Grigorie COMŞA, O mie de pilde)



.jpg)


