„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că zidiți mormintele prorocilor și împodobiți pe ale drepților și ziceți: Dacă am fi fost noi în
Istorii cu tâlc: Mărturisirea credinţei nu este o ruşine
În toamna anului 1874, un ofiţer francez aştepta în gara din Marsilia, dimpreună cu alţii, sosirea trenului. Se întâmplă că tocmai atunci intră un episcop în sala de aşteptare. Ofiţerul îl salută cu respect, îi sărută mâna şi-i ceru binecuvântarea arhierească. Cei de faţă, văzând scena aceasta, rămaseră uimiţi, ba chiar indignaţi de purtarea ofiţerului.
- Este o purtare nedemnă de un ofiţer; trebuie să anunţăm cazul colonelului său, zise unii. Ofiţerul auzi acestea şi întorcându-se către cei ce-l criticau, le zise cu energie: - Dacă voiţi să faceţi aceasta, nu trebuie să mergeţi prea departe, căci eu sunt colonelul. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)



.jpg)


