Istorii cu tâlc: Pocăinţa unui hoţ

Ziceau despre avva Ghelasie că avea o Biblie din pergament, care costa optsprezece parale. Cuprindea şi Vechiul, şi Noul Testament, şi o lăsa în biserică s-o citească toţi fraţii. Odată, a venit la bătrân un frate străin şi, văzând Biblia, a poftit-o, a furat-o şi-a plecat cu ea. Bătrânul nu l-a urmărit, ca să-l prindă, cu toate că pricepuse cine-i hoţul. Fratele a ajuns în oraş şi căuta să vândă cartea. A găsit un cumpărător şi i-a cerut un preţ de şaisprezece parale. Cumpărătorul însă îi zice: „Mai întâi dă-mi-o, ca s-o cercetez şi după aceea ţi-o plătesc“. I-a dat-o. Omul a luat-o şi a dus-o avvei Ghelasie, ca să i-o preţuiască, spunându-i şi suma pe care i-o ceruse vânzătorul. Bătrânul îi zice: „Cumpăr-o, e bună şi face preţul pe care mi l-ai spus“. Omul s-a întors în oraş şi i-a spus fratelui altceva decât îi spusese bătrânul: „Uite, am arătat cartea avvei Ghelasie şi mi-a zis că e prea scumpă, nu face preţul tău“. El l-a ascultat şi i-a zis: „Nu ţi-a mai spus nimic altceva bătrânul?“. Răspunde: „Nu“. Atunci îi zice: „Nu pot s-o vând“. Străpuns până la lacrimi, a venit la bătrân, s-a închinat şi l-a rugat să ia Biblia înapoi. Dar bătrânul n-a vrut s-o ia. Fratele îi zice: „Dacă n-o iei, nu mai am odihnă“. Bătrânul răspunde: „Dacă n-ai odihnă, o primesc“. Şi fratele a rămas acolo până la sfârşitul vieţii, trăgând mult folos din lucrarea bătrânului. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)