„În vremea aceea a venit Iisus de cealaltă parte a mării, în ținutul Gadarenilor. Iar după ce a ieșit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, care își avea locuința în
Istorii cu tâlc: Rugăciunea aduce linişte sufletească
Un călugăr Isaac, căruia ispitele îi periclitau curăţenia trupească şi sufletească, se duse la Sfântul Ioan Scărarul şi îi mărturisi cu lacrimi lupta grea ce o are cu Satana. Sfântul îi zise:
- Fiul meu, să ne încredem prin rugăciune Dumnezeului nostru contra diavolului. Şi îndată se aruncară în genunchi, începură să se roage cu lacrimi către Atotputernicul. După câtva timp de rugăciune, monahul Isaac fu mântuit de duhul necurat. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)



.jpg)


