Un frate de mănăstire l-a întrebat pe avva Olimp:
– Dă-mi un sfat! – Să nu şezi cu ereticii, îi spune el! Înfrânează-ţi limba şi pântecele şi, oriunde te-ai afla, spune necontenit: „Sunt străin“. (după Ioan Evcrata, Limonariu)„În vremea aceea a intrat Iisus în Ierusalim și în templu și, privind toate în jur și vremea fiind spre seară, a ieșit spre Betania cu cei doisprezece. Și a doua zi, ieșind ei din Betania, El a flămânzit.
„Zis-a Domnul: Cine va sminti pe unul din aceștia mai mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă și-ar lega de gât o piatră de moară și să fie aruncat în mare. Și, de te smintește mâna ta, taie-o,
„În vremea aceea Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de către diavol. Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit. Atunci,
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cât de greu este celor ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în
În familia lui Mihai Eminescu, pe linie maternă, a existat o adevărată „constelație monahală”. Fevronia, Sofia, Olimpiada, Xenia Velisarie și Ruxandra-Epracsia nu sunt simple nume ale trecutului, ci
În înţeles social, recunoştinţa este o însuşire de caracter manifestată ca obligaţie sau datorie morală de a mulţumi binefăcătorului. Se spune adesea că recunoştinţa este floare rară, ceea ce poate fi un
Hristos, Dumnezeul‑om, Cel ce a învins moartea, murind pe Cruce și înviind a treia zi, lucrează în lume paradoxal. În fața paradoxului, rațiunea încremenește. Iată, el face dintr‑un bolnav de care se
Părintele Andrei Scrima a vorbit de câteva ori despre o cauzalitate duhovnicească aparte, cea care nu trece de la un eveniment A, pe orizontala istoriei, la un eveniment B. Într-un fel meta-istoric, un eveniment
În opera lui Eminescu, femeia este privită într-un mod profund uman şi nobil, cu admiraţie şi respect, ca o fiinţă purtătoare de taină, frumuseţe şi sens. Interpretările care susţin că poetul ar fi
În primii doi ani de viață, un copil nu are așteptări formulate verbal sau conștient reflectate în cuvinte. El are în principal nevoi primare, fundamentale: să fie ținut în brațe, auzit, liniștit și
