Un frate i-a zis avvei Pimen: „Dacă văd vreun lucru rău, vrei să-l spun?“. Bătrânul îi zice: „Este scris: Să răspunzi înainte de a asculta e smintire şi neruşinare. Dacă eşti întrebat, vorbeşte, dacă nu, taci“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)
„Zis-a Domnul: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, iar vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. Iar când veți auzi de războaie și de răzmerițe, să nu vă
„În vremea aceea, luând pe Iisus, ostașii L-au scos afară ca să-L răstignească. Și L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăcește «Locul Căpățânii». Iar când L-au răstignit, era ceasul al
„În vremea aceea arhiereii, ținând sfat cu bătrânii, cu cărturarii și cu toată adunarea și legând pe Iisus, L-au dus și L-au dat lui Pilat. Și L-a întrebat Pilat: Tu ești Împăratul iudeilor? Iar El,
„În vremea aceea, vorbind Iisus cu ucenicii Săi, a venit Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, și cu el mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de arhierei, de cărturari și de bătrâni.
În contextul proclamării, în Patriarhia Română, a anului 2026 ca An omagial al pastorației familiei creștine și An comemorativ al sfintelor femei din calendar, ne îndreptăm privirea asupra celor care au urcat
Un vechi aforism, atribuit filozofului Pitagora, ne spune că „în viață, unii apar cu o natură slugarnică, vânători de glorie și câștig, pe când filozofii caută numai adevărul” (apud Diogenes Laertios, D
Astăzi sunt cinstiți Sfinții Apostoli Acvila și soția sa, Priscila. Înainte de titlurile de apostoli, ei au constituit una dintre familiile creștine importante ale Bisericii primare, ctitoră de comunități
În persoana Preacuviosului Părinte Arhimandrit Ioanichie Bălan (1930-2007), sufletul creștin își găsește un model deplin de viață închinată lui Dumnezeu, ca răspuns la chemarea și alegerea din partea
Teologhisind despre „ființa” și „energiile” revelate ale Sfintei și dumnezeieștii Scripturi, înțelegem teologic următoarele: „ființa” Sfintei Scripturi este harul Duhului Sfânt, prin care ne
Iubirea este adesea percepută ca forța principală care apropie doi oameni, însă, din perspectivă psihologică, ea reprezintă doar nucleul afectiv care stă la baza constituirii unei familii. Aceasta necesită susținerea în timp printr-o serie de procese, precum reglarea emoțională, comunicarea conștientă și capacitatea de a gestiona conflictele. În același timp, tradiția teologică vede legătura conjugală ca pe o lucrare continuă a inimii, o chemare la jertfă, răbdare și creștere lăuntrică. Menținerea comuniunii într-o familie presupune un exercițiu zilnic de responsabilitate, discernământ și orientare reciprocă spre bine.
