„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
05 Noi, 2024
La glasul Domnului din sufletele noastre dispar furtunile
Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? Matei 8, 23-27
Mântuitorul însoţit de ucenicii Săi au urcat într-o corabie pentru a străbate Marea Galileii. Deşi este un lac fără ieşire la mare, această întindere de apă uneori este frământată de furtuni puternice. Din senin s-a stârnit un vânt puternic şi s-au format valuri mari care acopereau corabia. Deşi erau pescari încercaţi, în multe rânduri având ocazia să treacă prin situaţii asemănătoare, ucenicii se trudeau să ajungă cu bine la mal. De spaimă au început să strige: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim!” Domnul Hristos i-a mustrat: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apostolii au uitat că lângă ei era chiar Cel Care stârneşte sau potoleşte furtunile. Aparentul „somn” al Domnului Hristos era de fapt amorţirea puţinei lor credinţe. La glasul Domnului Hristos, din sufletele noastre dispar furtunile şi se sălăşluieşte pacea.
