Luca 10, 16-21 (Iisus dă putere Apostolilor)

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine. Și s-au întors cei șaptezeci și doi cu bucurie, zicând: Doamne, și demonii ni se supun în numele Tău. Și le-a zis: Am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer. Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucurați că numele voastre sunt scrise în ceruri. În acest ceas, Iisus S-a bucurat cu duhul și a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, că așa a fost înaintea Ta bunăvoința Ta.”

Firea îngerească

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Despre înălțarea minții, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 317

„Fiecare (dintre făpturile amintite) este, după firea sa, trup; (trup este): îngerul, sufletul, (chiar) și demonul. Chiar dacă (aceste făpturi) sunt fine, totuși, în esența ipostasului lor, cu toată finețea firii lor, trup fin sunt. Trupul, într-adevăr, în esența sa, este un element dens, pe când sufletul este un element fin. (Acesta, însă), cuprinde și îmbracă mădularele trupului. Îmbracă ochiul cu care vede, urechea cu care aude; nasul și, într-un cuvânt, toate mădularele trupului. Îmbrăcându-le, sufletul se împreunează cu toate acestea și de la el pornesc toate câte se întâmplă în această viață.”

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Prima convorbire cu părintele Serenus, Cap. XII, 1-3, Cap. XIII, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 421

„Deși spunem că există unele naturi spirituale, cum sunt îngerii, arhanghelii și celelalte puteri cerești și chiar sufletul nostru, sau desigur acest văzduh foarte subțire, totuși nu trebuie să le socotim cu totul netrupești. Ele au un corp în care sălășluiesc, dar cu mult mai fin decât sunt corpurile noastre, potrivit învățăturii Apostolului, care spune: «Și trupuri cerești, și trupuri pământești». Și de asemenea: «Este semănat trup animal, se înalță trup spiritual». Din acestea se înțelege limpede că nu există nimic fără trup, în afară de Dumnezeu singur, și că de aceea numai El poate pătrunde în toate cele spirituale și intelectuale, pentru că El singur este tot și în toate pretutindeni, astfel încât vede și cunoaște toate cugetele oamenilor, sentimentele lăuntrice și adâncurile minții.”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XLIV, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, p. 497

„Nici unul dintre ei nu este nici copil, nici tânăr, nici bătrân, ci ră­mâne în starea în care a fost creat de la început și-și păstrează cons­ti­tuția lui pură și neschim­bată.”

(Pr. Narcis Stupcanu)