Luca 12, 48-59 (Semnele vremii)

„Zis-a Domnul: Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, și cui i s-a încredințat mult, mai mult i se va cere. Foc am venit să arunc pe pământ, și cât aș vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a Mă boteza și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Dezbinați vor fi: tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale și nora împotriva soacrei. Și zicea și mulțimilor: Când vedeți un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceți că vine ploaie mare; și așa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceți că va fi arșiță, și așa este. Fățarnicilor! Fața pământului și a cerului știți să o deosebiți, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiți? De ce, dar, de la voi înșivă nu judecați ce este drept? Și când mergi cu pârâșul tău la dregător, dă-ți silința să te împaci cu el pe cale, ca nu cumva să te târască la judecător, și judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniță. Zic ție: Nu vei ieși de acolo până ce nu vei plăti și cel din urmă ban.”

Dreapta judecată

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, A doua convorbire cu părintele Moise, Cap. I, 3-4, în Părinți și Scriitori Bise­ri­cești (1990), vol. 57, p. 327

„Dreapta judecată este o virtute însemnată, care nu poate fi cuprinsă cu mintea omenească, dacă nu suntem ajutați de harul divin. Între alte daruri ale Duhului Sfânt, apostolul îl numără și pe acesta: «Unuia i se dă prin Duh cuvântul înțelepciunii, altuia cuvântul științei după același Duh, altuia credința în același Duh, altuia darul sănătății într-un singur Duh» și, puțin mai departe, «altuia deosebirea cu dreaptă judecată a duhurilor». Apoi, după ce completează tot catalogul darurilor duhov­nicești, adaugă: «Pe toate acestea le înfăptuiește însă un singur Duh, împărțindu-le fiecăruia cum vrea». Vedeți așadar că nu este pământesc și nici mic darul dreptei judecăți, ci este o mare răsplată a harului dumnezeiesc. Dacă un monah nu urmărește cu toată inima să aibă o judecată sigură asupra duhurilor care pătrund în el, fără îndoială că se găsește în situația celui care rătăcește în noaptea adâncă și-n întuneric de nepătruns.”

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, p. 97

„Să stăruim în toată luarea aminte și în rugăciune și să primim sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu (Efeseni 6, 17), care, ca să spun pe scurt, desparte cele rele de cele bune și îi învață pe binecredincioși viețuirea cuvenită creștinilor. Iar aceasta este lucrarea desăvârșitei dreptei socoteli, privirea trează a ochilor, înfrânarea limbii, strunirea trupului, cugetul smerit, curăția înțelegerii, stingerea mâniei, cum zice undeva marele Vasilie, zborul minții la Dumnezeu.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)