Luca 17, 20–25

„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Și nici nu vor zice: Iat-o aici 
sau acolo. Căci, iată, Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru. Zis-a către ucenici: Veni-vor zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului Omului, și nu veți vedea. Și vor zice vouă: Iată, este acolo; iată, este aici; nu vă duceți și nu vă luați după ei. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa. Dar mai întâi El trebuie să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta.”

Cum descoperim Împărăția lui Dumnezeu

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari, Cuvânt înainte, Cap. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, pp. 215-216

„Căci cum să aşteptăm pentru noi înşine fericirea vieții şi cetățenie egală cu sfinții şi bucurie cu îngerii înaintea lui Hristos, dacă am preferat viața de plăcere a trupului în locul vieții după poruncile (Domnului)? Cu adevărat închipuiri de minte copilărească sunt acestea. Cum voi putea să fiu cu Iov, eu care nici cea mai obişnuită supărare n-am primit-o cu recunoştință (lui Dumnezeu)? Cum voi putea să fiu împreună cu David, eu care nu m-am arătat mărinimos față de vrăjmaşul meu? Cum voi putea să fiu împreună cu Daniil, eu care nu L-am căutat pe Dumnezeu prin cumpătare continuă şi rugăciune stăruitoare? Cum voi putea să fiu cu oricare din sfinți, eu care n-am umblat pe urmele lor? Care arbitru de întreceri ar fi atât de nepriceput încât să socotească vrednici de aceleaşi cununi pe învingător şi pe cel care n-a luptat? Care comandant i-a chemat pe aceia care n-au participat la luptă să împartă prada în mod egal cu învingătorii? Dumnezeu este bun, dar şi drept. (...) Dumnezeu este milostiv, dar şi judecător. Pentru că Domnul iubeşte mila şi judecata (Psalmi 32, 5). Pentru aceasta spune: Mila şi judecata Îți voi cânta ție, Doamne (Psalmi 100, 1). Noi ştim la cine se referă mila, «căci» - zice Scriptura - fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui (Matei 5, 7). Vezi cât de judicios se foloseşte El de milă? Nici nu se îndură fără judecată, nici nu judecă fără milă, pentru că «Domnul este milostiv şi drept». Aşadar să nu cunoaştem pe Dumnezeu numai pe jumătate şi nici să nu luăm iubirea Lui de oameni motiv de neglijență. Pentru aceasta există tunetele, pentru aceasta există trăsnetele, ca să nu se disprețuiască bunătatea (lui Dumnezeu). Acela care face să răsară soarele (Matei 5, 45) pedepseşte şi cu orbire (IV Regi 6, 18). Cel care dă ploaie (Zaharia 10, 1), plouă şi foc (Facerea 19, 24). Acelea (soarele şi ploaia) arată bunătatea lui Dumnezeu; acestea (orbirea şi focul), asprimea Lui. Deci, ori să-L iubim pe Dumnezeu pentru motivul celor dintâi, ori să ne temem de El pentru cel de al doilea.”