Luca 17, 26-37

Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit pe toți. Tot așa precum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau și zideau, iar în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat din cer foc și pucioasă și i-a nimicit pe toți. La fel va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. În ziua aceea, cel care va fi pe acoperișul casei, și lucrurile lui în casă, să nu coboare să le ia; de asemenea, cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi. Aduceți-vă aminte de femeia lui Lot. Cine va căuta să-și scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va face viu. Zic vouă: În noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. Două vor măcina împreună; una va fi luată și alta va fi lăsată. Doi vor fi în ogor; unul se va lua și altul se va lăsa. Și răspunzând, ucenicii I-au zis: Unde, Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna și vulturii.

Ziua Judecății

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XLVIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 312
„Nici un alt acuzator nu va sta atunci lângă tine; înseși faptele, fiecare cu înfățișarea cu care a fost săvârșită; adulterul, furtul, desfrânarea, însoțite de noapte, de chipul săvârșirii lor și de amănuntele lor caracteristice; pe scurt, fiecare păcat cu însușirea lui proprie; și-ți va pune în față vădit amintirea lui.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, Omilia XXIX, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, p. 228
„La fiecare om vor fi cerute roadele virtuții, pe măsura binefacerilor primite de la Dumnezeu, adică a darurilor naturale sau provenite din harul divin. Deci, fără apărare va fi orice om înaintea lui Dumnezeu în ziua judecății (Romani 2, 1). Pentru că se va cere de la fiecare să dea roadele credinței, ale iubirii și ale oricărei virtuți care i s-a dat, ținându-se seama de gradul de cunoaștere și de modul în care s-a folosit de voia lui, ca și de faptul că a auzit sau nu cuvântul lui Dumnezeu.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XIX, III, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 21, p. 227
„… în ziua cea înfricoșătoare, la tribunalul acela ce nu poate fi cumpărat cu bani, fiecare ne vom căi de păcatele săvârșite, văzând înaintea ochilor chinurile acelea înfricoșătoare și pedepsele cele de neînlăturat, dar nu vom avea nici un folos, că a trecut timpul, pentru că numai pocăința făcută înainte de venirea pedepsei are rost și putere nespusă.”