Luca 9, 37–43 (Vindecarea unui copil demonizat)

„În vremea aceea, când s-a coborât Iisus din munte, L-a întâmpinat popor mult. Și iată, un bărbat din mulțime a strigat, zicând: Învățătorule, rogu-mă Ție, caută spre fiul meu, că este singurul meu copil; și iată, un duh îl apucă și îndată strigă și-l zguduie cu spume și cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit. Și m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, și n-au putut. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău. Și apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ și l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat și a vindecat pe copil și l-a dat tatălui său. Iar toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu.”

Cine este diavolul și puterile lui

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a IX-a, IX-X, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 173-174

„Se numește diavol pentru că este în același timp și colaborator al păcatului nostru, și acuzator; se bucură de pierderea noastră, dar și denunță faptele noastre. Firea lui este necorporală, potrivit cuvintelor apostolului: Lupta noastră nu este împotriva sângelui și trupului, ci împotriva [...] duhurilor răutății (Efeseni 6, 12). Dregătoria lui este de conducător, tot potrivit cuvintelor apostolului: Lupta noastră este împotriva începătoriilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestuia (Efeseni 6, 12). Locul în care-și are sediul conducerea lui este văzduhul, după cum spune același apostol: Potrivit stăpânitorului puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării (Efeseni 2, 2). De aceea se numește și conducător al lumii, deoarece conducerea lui se exercită în jurul pământului. Așa spune Domnul: Acum este judecata lumii acesteia; acum conducătorul lumii acesteia se va izgoni afară (Ioan 12, 31); și iarăși: Vine conducătorul lumii acesteia, și în Mine nu va găsi nimic. (Ioan 14, 30)

Dar pentru că s-a spus despre oastea diavolului că sunt duhuri ale răutății întru cele cerești (Efeseni 6, 12), trebuie să se știe că Scriptura numește de obicei văzduhul cer, ca în următoarele texte: Păsările cerului (Matei 6, 26) și: Se suie până la ceruri (Psalmi 106, 26), adică se suie până în ținuturile cele mai înalte ale văzduhului. Pentru aceea și Domnul a văzut pe Satan ca un fulger căzând din cer (Luca 10, 18), adică a căzut din propria sa conducere și a ajuns jos, ca să fie călcat în picioare de cei care nădăjduiesc în Hristos. Că Domnul a dat putere ucenicilor Lui să calce peste șerpi și peste scorpioni și peste toată puterea vrăjmașului. (Luca 10, 19)

Așadar, pentru că a fost doborâtă tirania diavolului, iar spațiul din jurul pământului a fost curățit prin patima cea mântuitoare, care a împăcat cele de pe pământ și cele din cer (Coloseni 1, 20), ni se făgăduiește Împărăția cerurilor. Ioan Botezătorul a spus: S-a apropiat Împărăția cerurilor (Matei 3, 2), iar Domnul, în toate cuvântările Lui, predică Evanghelia Împărăției (Matei 4, 23).”