„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Luca 9, 7-11
„În vremea aceea a auzit Irod tetrarhul toate cele făcute de Iisus și era nedumerit, că se zicea de către unii că Ioan s-a sculat din morți; iar de unii, că Ilie s-a arătat, iar de alții, că un proroc dintre cei vechi a înviat. Iar Irod a zis: Lui Ioan eu i-am tăiat capul. Cine este, dar, Acesta despre care aud asemenea lucruri? Și căuta să-L vadă. Și, întorcându-se, apostolii I-au spus lui Iisus toate câte au făcut. Atunci, luându-i cu Sine, S-a dus de o parte într-un loc pustiu, aproape de cetatea numită Betsaida. Iar mulțimile, aflând, au mers după El, și El, primindu-le, le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu, iar pe cei care aveau trebuință de vindecare, îi făcea sănătoși.”
Împărăția lui Dumnezeu
Sfântul Macarie Egipteanul, Alte şapte omilii, Cuvinte despre rugăciune, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 298
„Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru (Luca 17, 21). La ce altceva s-ar putea referi faptul că Împărăția este înlăuntrul (oamenilor), dacă nu la bucuria cerească a Duhului care se arată în chip real în sufletele celor vrednici? Pentru că sufletele cele vrednice prin părtăşia reală la Duhul primesc încă de acum arvuna şi pârga bucuriei şi veseliei celei duhovniceşti de care se vor împărtăşi sfinții în Împărăția lui Hristos.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Alte şapte omilii, Cuvânt despre răbdare şi discernământ, 29, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 315
„Cu cât fiecare dintre voi se învredniceşte, prin credință şi prin zel, să devină părtaş al Duhului Sfânt, pe atât va fi slăvit trupul său în ziua aceea. Pentru că, ceea ce depozitează acum în sufletul său, se va arăta atunci în afară. Să se ia exemplu de la copaci: odată ce trece iarna, odată ce soarele apare - aşa cum este firesc, mai puternic şi mai strălucitor - iar vântul începe să sufle, se ivesc dinăuntrul (copacilor), ca nişte veşminte, frunzele, florile şi fructele; atunci răsare iarba cu floarea ei şi îmbracă pământul cu un veşmânt strălucitor. (Tot aşa) se va întâmpla şi cu oamenii: ei vor fi îmbrăcați cu lumina cea negrăită, pe care încă de pe acum o au înlăuntrul lor, adică cu puterea Duhului Sfânt. Aceasta le va fi lor îmbrăcăminte, mâncare, băutură, bucurie, veselie, pace; va fi totul, va fi viața veşnică.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia VI, 7, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 124
„Cât priveşte cununile, pe care le vor primi creştinii în lumea cealaltă, acestea nu sunt lucruri create. Cei care zic (că sunt create) rău fac. Pe acestea le arată Duhul, luând chip (de limbi de foc). Pentru că, ce zice Apostolul Pavel despre Ierusalimul cel ceresc? (Zice) că este mama noastră a tuturor, a celor care avem acelaşi gând. Iar cât priveşte îmbrăcămintea pe care o vor purta creştinii este clar că Duhul Însuşi îi va îmbrăca pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în veci. Amin.”