Marcu 10, 11–16 (Adulterul - păcatul săvârșit în trup)

„Zis-a Domnul: Oricine va lăsa pe femeia sa și va lua alta săvârșește adulter. Iar femeia, de-și va lăsa bărbatul ei și se va mărita cu altul, săvârșește adulter. Atunci aduceau la Iisus copii ca să-Și pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit și le-a zis: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea. Și luându-i în brațe, i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.”

Păcatul privirii

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omi­lii la Facere, omilia XXVII, III, în Părinți și Scriitori Biseri­cești (1987), vol. 21, pp. 337-338

„Ascultă ce zice Hristos: Cel care se uită la o femeie spre a o pofti, a şi făcut preadesfrânare cu ea în inima lui (Matei 5, 28). Vezi aici iarăşi că osânda vine din pricina gândului rău, că din pricina privi­rii pofticioase pedeapsa este dată ca şi cum ar fi fost săvârşită faptă?”

Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, Cartea a III-a, VIII, 37-38, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1992), vol. 72, p. 226

„(...) Ochii sunt oarecum ferestrele luminoase ale minții noastre, și că toate poftele necinstite intră în inimă prin ochi ca prin niște deschideri naturale, a voit să le nimicească în exterior cu totul, ca nu cumva, după ce au încolțit prin văz, să răsară în suflet și crescând să se întărească întru pierzanie. De aceea, zice Domnul că privirile pătimașe ale oamenilor nerușinați nu sunt lipsite de germenul adulterului, de bună seamă pentru ca acela care fuge cu bună credință de adulter să-și păzească și privirea. Voind ca slujitorii Săi să aibă desăvârșită și foarte curată cuvio­șia, le-a poruncit să se ferească cu foarte mare băgare de seamă de astfel de lucruri, oricât de mărunte ar părea, pentru ca viața crești­nului să fie curată ca lumina ochiului și, precum ochiul nu primește în el nici cel mai mic firicel de praf pentru a-și păstra vederea neștir­bită, la fel viața noastră nu trebuie să aibă în intimitatea ei nici un fel de semn al necuviinței.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VI, VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 88

„Este mai bine să-ți pui pe ochi noroi și țărână decât să privești o nelegiuire ca aceasta. Nu-i atât de vătămător noroiul pentru ochi cât de vătămătoare este privirea pofti­cioa­să și vederea unei femei goale. Ascultă cine a adus pe lume întâia oară umbletul în pielea goală și teme-te de temeiul unei nerușinări ca aceasta!
- Dar cine a adus pe lume umbletul în pielea goală?
- Neascultarea și ispita diavolului. Astfel, chiar de la început, obiceiul acesta se datorează diavolului. Pri­mii oameni s-au rușinat când s-au văzut goi.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)