Marcu 12, 18-27

„În vremea aceea au venit la Iisus saducheii, care zic că nu este înviere, și-L întrebau zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris că, de va muri fratele cuiva și va rămâne femeia fără copii, să ia fratele său pe femeia lui și să ridice urmaș fratelui. Și erau șapte frați. Și cel dintâi și-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaș. Și a luat-o pe ea al doilea, și a murit nelăsând urmaș. Tot așa al treilea. Și au luat-o toți șapte și n-au lăsat urmaș. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut-o de nevastă. Și le-a zis Iisus: Oare nu pentru aceasta rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Căci, după ce vor învia din morți, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri. Iar despre morți, că vor învia, n-ați citit oare în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. Deci voi sunteți în mare rătăcire.”

Cum vor fi trupurile la înviere

Origen, Despre principii, Cartea a III-a, VI, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 8, p. 258

„(...) Firea trupului nostru de acum va fi ridicată la slava «trupului duhovnicesc». (...) Trupul de care ne folosim acum, cu grosolănia, cu stricăciunea și cu neputințele lui, nu e altul decât cel de care ne vom folosi și atunci în nestricăciune, în slavă și în mărire, ci va fi același care va fi părăsit neputințele de care suferă acum, doar se va schimba întru slavă, înduhovnicindu-se, în înțelesul că ceea ce a fost vas de necinste va deveni acum, prin curățire, vas de cinste și locaș de fericire (Romani 9, 21). Și trebuie să credem că va continua să fie mereu și fără schimbare în aceeași stare prin voința Creatorului, pentru garantarea căreia avem această afirmație a Apostolului Pavel: avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, veșnică, în ceruri (II Corinteni 5, 1).”

 Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Cap. 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1167

 „Căci, oare de șchioapătă cineva, va șchiopăta și după înviere? Iar dacă cineva și-a pierdut un ochi în viața aceasta, va învia lipsit de vedere? Căci cum, va zice acela, am lepădat stricăciunea, dacă urmările ei se păstrează și stăpânesc mai departe mădularele noastre? Cred că problema aceasta nu trebuie lăsată necercetată. La îndoielile acestea răspundem, pe cât se poate, că în starea înviată nu va mai rămâne în noi nici o rămășiță de stricăciune, ci, precum a spus înțeleptul Pavel despre trupul acesta: Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere (I Corinteni 15, 43). Dar ce poate fi învierea trupului întru putere și slavă, dacă nu lepădarea a toată slăbiciunea și necinstea, din stricăciune și patimi, și întoarcerea la starea de la început?”