„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Matei 11, 2–15 (Înaintemergătorul Domnului)
„În vremea aceea, auzind Ioan în închisoare despre faptele lui Hristos, a trimis pe doi dintre ucenicii săi ca să-L întrebe: Tu ești Cel ce vine sau să așteptăm pe altul? Și Iisus, răspunzând, le-a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce auziți și vedeți: Orbii își capătă vederea și șchiopii umblă, leproșii se curățesc și surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește. Și fericit este acela care nu se va sminti în privința Mea. După plecarea acestora, Iisus a început să vorbească mulțimilor despre Ioan: Ce ați ieșit să vedeți în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar de ce ați ieșit? Să vedeți un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor. Atunci, de ce ați ieșit? Să vedeți un proroc? Da, zic vouă, și mai mult decât un proroc. El este acela despre care s-a scris: «Iată, Eu trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta». Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăția cerurilor se ia prin străduință și cei ce se silesc pun mâna pe ea. Toți prorocii și Legea au prorocit până la Ioan. Și, dacă voiți să înțelegeți, el este Ilie, cel ce va să vină. Cine are urechi de auzit să audă.”
Cum să dobândim Împărăția cerurilor
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia V, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 117-118
„Citind Scripturile, (vedem) că un drept a bineplăcut lui Dumnezeu, că unul s-a făcut prieten și vorbea cu Dumnezeu, că toți părinții s-au făcut prieteni și moștenitori ai lui Dumnezeu, pentru că au suportat atâtea necazuri pentru Dumnezeu, pentru că au arătat curaj și s-au luptat (împotriva celui rău). De aceea îi fericim. Dar noi voim să dobândim daruri și vrednicii egale cu ale lor, dorim să primim acele haruri minunate, însă trecem cu vederea ostenelile și luptele, necazurile și suferințele lor; dorim fierbinte să obținem onorurile și răsplata pe care ei au primit-o de la Dumnezeu, dar nu voim să luăm asupra noastră ostenelile, luptele și necazurile lor! Îți spun: orice om vrea și dorește - chiar și desfrânatele, vameșii și oamenii cei nedrepți - să dobândească ușor, fără osteneli și lupte Împărăția (lui Dumnezeu); însă (tocmai) pentru aceasta se interpun ispitele, încercările cele multe, necazurile, luptele și sudorile, ca să se vădească cine iubește cu adevărat, din tot sufletul, și cu toată puterea sa, până la moarte, numai pe Domnul și cine iubește pe altcineva alături de El. Pe drept, deci, intră în Împărăția cerurilor aceia care, potrivit cuvântului Domnului, se leapădă de sine și iubesc pe Domnul mai mult decât propria lor viață; pe drept sunt răsplătiți cu daruri cerești pentru marea lor iubire.”
(Pr. Narcis Stupcanu)