Matei 13, 44-54

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăția cerurilor cu o comoară ascunsă în țarină pe care, găsind-o un om, a ascuns-o și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. Iarăși este asemenea Împărăția cerurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune; și, aflând un mărgăritar de mult preț, s-a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat. Asemenea este iarăși Împărăția cerurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pești. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal și, șezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Așa va fi la sfârșitul veacului: Vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți. Și îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo vor fi plângerea și scrâșnirea dinților. Apoi, Iisus i-a întrebat: Ați înțeles toate acestea? Iar ei I-au răspuns: Da, Doamne. Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învățătură despre Împărăția cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa lucruri noi și lucruri vechi. Iar după ce Iisus a sfârșit aceste pilde, a plecat de acolo. Și, venind în patria Sa, îi învăța pe ei în sinagoga lor.”

Împărăția cerurilor – locul bucuriei desăvârșite

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 894-895

„Deşi toți, răi şi buni, aşteaptă învierea, despre cei vinovați de păcatele necredinței spune că nu vor vedea viața, căci viață numeşte, precum cred cu dreptate, nu numai învierea, ci viața în odihnă şi slavă şi bucurie şi toate lucrurile duhovniceşti, şi nu altfel. Iar forma duhovnicească a bucuriei este cunoştința desăvârşită în Hristos şi descoperirea întocmai a tainelor lui Hristos, nu ca prin oglindă, în ghicitură (I Corinteni 13, 12), cum ne arată acum trăsăturile întunecoase ale celor dorite, ci arătându-ne, luminând şi întipărindu-ne în mod curat cunoştința desăvârşită şi întreagă. Atunci ceea ce este în parte se va desființa, după spusa lui Pavel (I Corinteni 13, 10).”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Unsprezecea, Cap. 12, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1065

„Dar ce cuvânt ne va descoperi care este binele ce-l vom avea când vom fi împreună cu Hristos? Vom fi în bucurii negrăite, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi mintea nu le-a gândit (I Corinteni 2, 9). Pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc. Şi de ce vor mai avea nevoie (ca bucuria să fie deplină) cei ce vor fi împreună cu Hristos, Stăpânul tuturor? Cele petrecute cu Pavel arată că el s-a învrednicit de această stare minunată, fiindcă spune: Doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos (Filipeni 1, 23). Iar cel care a preferat vieții de aici acea bucurie mare şi minunată, cum nu va fi martor adevărat că Cel ce dă tuturor toate cu belşug va da, celor ce sunt sinceri ai Lui, marele dar al conviețuirii cu El?”

(Pr. Narcis Stupcanu)