Matei 15, 12-21

„În vremea aceea, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis: Știi că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat? Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. Lăsați-i pe ei; sunt călăuze oarbe orbilor; și, dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Lămurește-ne nouă pilda aceasta. El a zis: Acum și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, blasfemii. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om. Și, ieșind de acolo, a plecat Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului.”

Inima

Origen, Din omiliile Evangheliei de la Luca, Omilia a XXI-a, VI-VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, pp. 110-111

„Mare este inima omului şi cuprinzătoare! Câtă putere cuprinde ea când este curată! Vrei să cunoşti mărimea şi lărgimea ei? Ia aminte la îndrumarea dumnezeiască care învață, căci El este cel care zice: El mi-a dat cu­noştința cea adevărată despre cele ce sunt, ca să ştiu întocmirea lumii şi lucrarea stihiilor. Începutul şi sfârşitul şi mijlocul vremurilor, întoarcerile anotimpurilor şi prefacerile văzduhului, cursurile anilor şi rânduiala stelelor, firea dobitoacelor şi apucăturile fiarelor, puterea duhurilor şi gândurile oamenilor, feluritele neamuri ale plantelor şi însuşirile rădăcinilor (Înțelepciunea lui Solomon 7, 17-20). Vezi, aşadar, că nu este mică inima omului care îmbră­țişează atâtea lucruri. Dar să nu înțelegi această mărime în mod trupesc, ci s-o înțelegi ca pe o putere a Lui în stare să pătrundă în cunoaşterea atâtor şi atâtor adevăruri. Iar ca să facem pe toți oamenii de rând să înțeleagă măreția inimii lor, să dăm câteva pilde luate din viața de toate zilele. Toate oraşele pe care le-am străbătut le păstrez în amintirea minții: caracteristicile lor, aşezarea lor, zidurile, clădirile, toate acestea mi-au rămas în inimă. Drumul pe care l-am străbătut mi-a rămas întipărit şi imprimat în memorie, marea pe care am navigat am întipărit-o discret în cugetul meu liniştit. Precum am spus, inima omului nu e mică. Ea poate cuprinde atâtea şi atâtea lucruri. Şi dacă nu este mică, pentru că ea îmbră­țişează atâtea lucruri, atunci se poate pregăti, prin ea, şi calea spre Domnul, trasând o linie dreaptă, pentru ca Cuvântul Înțelepciunii lui Dumnezeu să păşească pe ea.”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilie la Psalmul XXXII, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, p. 461

„După cum cel ce vrea să scrie pe o tăbliță de ceară trebuie, mai întâi, să şteargă ce-a fost scris mai înainte, întinzând bine ceara, şi aşa să scrie literele pe care le vrea, tot aşa şi inima care voieşte să primească în chip lămurit cuvintele dumnezeieşti trebuie curățită de cugetările cele potrivnice.”