Matei 22, 23-33 (Iisus și saducheii)

„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus saducheii, cei ce zic că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, Moise a zis: «Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soție pe cea văduvă și să ridice urmași fratelui său». Deci erau la noi șapte frați; și cel dintâi s-a însurat și a murit și, neavând urmaș, a lăsat pe femeia sa fratelui său. Asemenea și al doilea și al treilea, până la al șaptelea. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, deci, a căruia dintre cei șapte va fi femeia? Căci toți au avut-o de soție. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii. Iar mulțimile, ascultându-L, erau uimite de învățătura Lui.”

Judecata universală

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia V, 8, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 119

„Pe cât fiecare s-a învrednicit, prin credință și prin sârguință, a se face părtaș al Duhului Sfânt, pe atât și trupul său se va slăvi în ziua aceea. De aceea comorile pe care acum (în această viață) le-a adunat înlăuntrul sufletului său, atunci, se vor descoperi și se vor arăta în afara trupului. După cum copacii - atunci când trece iarna și o putere nevăzută (venită) de la soare și vânturi îi mângâie - odrăslesc și scot dinăuntrul lor, ca pe un veșmânt, frunze, flori și fructe, și tot în același timp răsar din sânurile pământului iarba și florile, de acopăr și îmbracă pământul, și crinii despre care Domnul a zis: Că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia (Matei 6, 29); că toate acestea sunt pilde, figuri și imagini ale creștinilor din (momentul) învierii.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LVI, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 654

„Drepții, dar, vor străluci atunci ca soarele; și mai mult decât soarele, iar păcătoșii vor suferi cele mai groaznice chinuri. Atunci nu va mai fi nevoie nici de documente, nici de dovezi, nici de martori. Cel Care va judeca va fi totul: și martor, și dovadă, și judecător. El le știe bine pe toate, că toate sunt goale și descoperite înaintea ochilor Lui (Evrei 4, 13). Nu se va vedea atunci nici bogat, nici sărac, nici puternic, nici slab, nici înțelept, nici neînțelept, nici rob, nici liber, ci toate aceste măști vor dispărea și se vor cerceta numai faptele fiecăruia. Dacă la tribunalele acestea de pe pământ, când este judecat cineva pentru împilare sau crimă, oricine ar fi, fie el prefect, consul, orice, ți se 
iau toate demnitățile și vinovatul primește cea mai grea pedeapsă, cu mult mai mult va fi aceasta atunci.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)