Matei 24, 27-33; 42-51

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Precum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată, după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și cu slavă multă. Și va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiță și vor aduna pe cei aleși ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. Învățați de la smochin pilda: Când mlădița lui se face fragedă și odrăslește frunze, cunoașteți că vara este aproape. Asemenea și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că este aproape, la uși. Privegheați, deci, că nu știți ceasul în care vine Domnul vostru. Aceea cunoașteți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea și voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni. Cine, oare, este sluga credincioasă și înțeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul său, o va afla făcând așa. Adevărat zic vouă că peste toate avuțiile sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: «Stăpânul meu întârzie» și va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce și să bea cu bețivii, va veni stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l cunoaște și o va îndepărta din dregătorie și partea ei o va pune cu fățarnicii. Acolo vor fi plângerea și scrâșnirea dinților.”

De ce nu ne cunoaștem sfârșitul?

Sfântul Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al Treilea împotriva arienilor, XLIX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 15, p. 380

„De altfel nici nu e de folos oamenilor să cunoască când va fi sfârşitul sau când va fi ziua sfârşitului. Căci, cunoscând aceasta, vor dis­prețui timpul de până atunci, aşteptând zilele apropiate sfârşitului şi vor avea motiv să se îngrijească de ei numai atunci. De aceea a tăcut şi în privința sfârşitului fiecăruia prin moarte, ca nu cumva mândrindu-se oamenii cu pretenția cunoştinței să înceapă să fie fără grijă în cea mai mare parte a timpului lor. Deci Cuvântul ne-a ascuns amândouă acestea: atât sfârşitul de obşte, cât şi sfârşitul fiecăruia (de fapt, în sfârşitul de obşte se cuprinde sfârşitul fiecăruia şi în sfârşitul fiecăruia se cuprinde sfârşitul de obște), ca fiindu-ne acesta necunoscut și mereu aștep­tat, să înaintăm în fiecare zi ca nişte chemați, întinzându-ne spre cele dinainte, şi de cele dinapoi uitând (Filipeni 3, 13). Căci cine, cunoscând ziua sfârşitului, nu sare peste timpul de la mijloc, ca peste ceva de prisos, iar necunoscându-l nu se pregăteşte în fiecare zi?”