Matei 5, 27-32

„Zis-a Domnul: Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu săvârșești adulter». Eu însă vă spun: Oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. Și dacă mâna ta cea dreaptă te smintește, taie-o și o aruncă de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. S-a zis iarăși: «Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărțire». Eu însă vă spun vouă: Oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârșească adulter, iar cine va lua pe cea lăsată, adulter săvârșește.”

Privirea dă naștere păcatului

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XVII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 219-221

„- Dar ce păcat fac dacă mă uit? O poftesc, dar nu săvârşesc nici o faptă rea!
- Şi aşa eşti rânduit împreună cu cei ce fac adulter! Legiuitorul a hotărât şi nu trebuie să iscodeşti mai mult. Se poate ca, uitându-te aşa, să poți să te stăpâneşti o dată, de două ori, de trei ori! Dar dacă vei continua să faci asta, dacă vei aprinde cuptorul, de bună seamă vei cădea, că nu eşti în afara firii omeneşti. După cum noi când vedem un copil cu cuțitul în mână, îl batem şi-i luăm cuțitul din mână, deşi nu l-am văzut rănit, tot aşa şi Dumnezeu opreşte privirea pofticioasă, chiar înainte de păcat, tocmai pentru a nu cădea în păcat. Că omul care şi-a aprins o dată flacăra îşi plăsmuieşte necontenit chipuri de lucruri ruşinoase, chiar în lipsa femeii văzute, şi de la ele ajunge adesea la faptă. Aceasta e pricina că Hristos opreşte chiar împreunările făcute în inimă. (...) Fericitul Iov şi-a pus dintru început această lege de a nu se uita la fecioare (Iov 31, 1). Lupta e mai mare după ce te-ai uitat cu poftă la o femeie dar n-ai trăit cu ea. Că nu gustăm atâta plăcere de pe urma uitatului cu poftă la o femeie câtă suferință avem de pe urma creşterii poftei; împuternicim pe potrivnic, facem loc larg diavolului şi nu mai suntem în stare să-l îndepărtăm, după ce l-am băgat în gândurile noastre cele mai intime, după ce i-am deschis lui mintea. De aceea Hristos spune: Nu fi desfrânat cu ochii şi nu vei fi desfrânat cu mintea! Este un alt fel de a te uita la o femeie, aşa cum se uită cei cu inima curată. De aceea Hristos n-a oprit uitatul, ci uitatul cu poftă. Dacă n-ar fi vrut asta, ar fi spus: Cel care se uită la o femeie; dar n-a spus aşa, ci: Cel care se uită spre a o pofti, ca să facă plăcere ochilor. Dumnezeu nu i-a făcut ochii ca prin ei să-ți bagi în suflet desfrânarea, ci ca văzând făpturile Lui să admiri pe Creator. După cum este o mânie fără rost, tot astfel este şi un uitat fără rost, când faci aceasta de dragul poftei. Dacă vrei să te şi uiți şi să ai şi plăcere, uită-te la femeia ta, iubeşte-o pe ea neîncetat!” 

(Pr. Narcis Stupcanu)