Matei 7, 15-21

„Zis-a Domnul: Feriți-vă de prorocii mincinoși, care vin la voi îmbrăcați în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veți cunoaște. Oare culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Așa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.”

Cum să facem voia Tatălui ceresc

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIX, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 252

„Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. (Matei 6, 10)

Ai văzut ce urmare minunată! Ne poruncise să dorim bunătățile viitoare şi să ne grăbim pentru plecarea noastră dincolo; dar atâta vreme cât nu se întâmplă asta şi locuim aici, ne porunceşte să ne dăm toată silința ca să viețuim ca îngerii din cer. Hristos ne-a spus: Trebuie să doriți cerurile şi cele din ceruri!; dar a poruncit ca, înainte de a ajunge în cer, să prefacem pământul în cer; să trăim pe pământ, ca şi cum am trăi în cer; să ne grăbim să facem aşa totul. Şi pentru acestea să-L rugăm pe Stăpânul nostru. Nimic nu ne împiedică să ajungem la viața desăvârşită a puterilor celor de sus, chiar dacă locuim pe pământ; că e cu putință ca acela care trăieşte aici să facă totul ca şi cum ar şi fi acolo. Cererea aceasta vrea să spună: După cum acolo sus în cer toate se petrec fără de nici o piedică, iar îngerii nu împlinesc numai unele porunci, iar pe altele le calcă, ci pe toate le fac şi cu toții se supun - că sunt puternici în virtute, spune psalmistul, făcând cuvântul Lui (Psalmi 102, 21) -, tot aşa învredniceşte-ne şi pe noi oamenii să nu facem pe jumătate voința Ta, ci să o împlinim în întregime, aşa cum Tu voieşti! Ai văzut că ne-a învățat să fim modeşti, arătându-ne că virtutea nu se datorează numai râvnei noastre, ci şi harului de sus? Şi iarăşi, ne-a poruncit ca fiecare din noi, când ne rugăm, să ne rugăm şi pentru binele întregii lumi. Că Domnul n-a spus: Facă-se voia Ta în mine sau în noi, ci: Facă-se voia Ta pretutindeni pe pământ, ca să dispară înşelăciunea, să se sădească adevărul, să se stârpească orice păcat, să se întoarcă din nou virtutea, să nu mai fie nici o deosebire între pământ şi cer. Dacă s-ar face asta, spune Domnul, nu s-ar mai deosebi cele de jos de cele de sus.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească, Cuvântul IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, pp. 432-433

„(...) Ca să stăruim în aceasta, zicând lui Dumnezeu: Facă-se voia Ta şi întru mine, trebuie numaidecât să învinovățim acea viață care e în afara voii dumnezeieşti. Şi aceasta să o facem prin mărturisire desluşită zicând: Deoarece voia potrivnică a lucrat în chip rău în mine, (...) Te rog, fie-ți milă de pieirea mea şi fă să se împlinească voia Ta întru mine.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)