Micul catehism: Atracţie firească poate fi doar între bărbat şi femeie

După ce Eva şi Adam au mâncat din pomul oprit, săvârşind păcatul neascultării faţă de Dumnezeu, s-a produs o tulburare în relaţia dintre bărbat şi femeie, iar deosebirea lor ontologică s-a transformat în discordie, în separare. Dar cum era înainte de a fi neascultători?

În Geneză, prima carte a Sfintei Scripturi, aflăm că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, a făcut bărbat şi femeie. Astfel, bărbatul şi femeia sunt două realităţi complementare, care împreună formează omul desăvârşit, realitatea umană completă, împlinită. Din această perspectivă, putem spune că bărbatul este om desăvârşit doar prin relaţia sa cu femeia, iar femeia este om desăvârşit, doar prin relaţia sa cu bărbatul. Orice relaţie de genul bărbat-bărbat, femeie-femeie sunt împotriva rânduielii lăsate de Dumnezeu încă de la creaţie. Există o atracţie firească între bărbat şi femeie, o atracţie care, alături de iubirea jertfelnică, stă la baza formării şi consolidării cuplului.

Sf. Vasile cel Mare abordează această temă a polarităţii bărbat-femeie, care presupune o atracţie: „Căci vă spun eu, atracţia virtuală care se află în trupul bărbatului faţă de femeie face ca mintea lui să-şi piardă uneori orice capacitate de judecată în virtutea împreunării, deşi are de întâmpinat rezistenţa lăuntrică a spiritului. Atunci când o femeie mângâie trupul alteia, sau un bărbat mângâie trupul altui bărbat, ei rămân nepăsători, în virtutea înclinaţiei naturale a unui sex faţă de celălalt. Mai puţin, doar dacă unul dintre aceştia, poftitor în mintea lui de ceea ce el însuşi a închipuit, nu transpune împotriva firii ceea ce a creat în memorie asupra unui obiect străin de cel al poftei sale. Dar atunci când o femeie mângâie trupul unui bărbat şi invers, când un bărbat mângâie trupul unei femei, cu toate că inima, îndrumată de mintea care reflectează asupra acestor lucruri nu-i îndeamnă spre împreunarea sexuală, ei sunt atraşi chiar fără să-şi dea seama“.

Unirea între persoane de acelaşi sex nu poate fi concepută decât ca un mod de existenţă în afara vieţii în Hristos, a vieţii Bisericii. De altfel, promovarea homosexualităţii este un arhaism, o întoarcere la un mod de viaţă păgân.