Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Când nu sunt iertate păcatele?

Micul catehism: Când nu sunt iertate păcatele?

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 07 Decembrie 2009

Iertarea păcatelor mărturisite este acordată de Dumnezeu în momentul rostirii formulei de iertare, de către preot. Există situaţii când duhovnicul poate considera necesar să amâne acest moment, în special, atunci când nu sunt îndeplinite toate condiţiile realizării unei spovedanii corecte.

Împotrivirea şi refuzul de a îndeplini canonul de pocăinţă reprezintă două dintre motivele pentru care preotul duhovnic amână rostirea rugăciunii pentru dezlegarea păcatelor mărturisite. Dar mai sunt şi alte situaţii când preotului i se recomandă să nu rostească această rugăciune.

Dacă penitentul nu este pregătit să rupă legătura cu păcatele sau nu doreşte să evite împrejurările care favorizează săvârşirea păcatului, înseamnă că el nu a ajuns la o pocăinţă sinceră şi nu se căieşte suficient pentru faptele rele săvârşite. Penitenul ar putea fi iertat de păcate, iar la scurt timp sunt şanse mari să le mai săvârşească. Duhovnicul nu poate intermedia iertarea păcatelor pentru că nu se îndeplinesc toate condiţiile Tainei Spovedaniei. Nu este suficient să ne mărturisim păcatele, ci pocăinţa sinceră presupune şi angajamentul că nu le vom mai săvârşi. A nu evita toate împrejurările care ne predispun la săvârşirea acestuia e semn că nu acceptăm toate măsurile ce se impun pentru a învinge acel păcat.

De asemenea, nu poate fi dezlegat de păcate creştinul care nu este dispus să repare nedreptăţile săvârşite, cum ar fi: restituirea bunurile furate, despăgubirea pentru pagubele făcute. A fost săvârşit un act de nedreptate şi nu se doreşte îndreptarea acelei situaţii. Prin Taina Spovedaniei nu se doreşte doar obţinerea iertării, ci şi vindecarea de pornirile păcătoase. De altfel, Mântuitorul Hristos ne-a poruncit să ne împăcăm cu fratele nostru şi, abia după aceea, putem aduce darul nostru la sfântul altar: „Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău“ (Matei 5, 23-24). Nici iertarea păcatelor nu putem obţine dacă ţinem ură şi nu suntem împăcaţi cu cei din jurul nostru.