„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Micul catehism: Când nu sunt iertate păcatele?
Iertarea păcatelor mărturisite este acordată de Dumnezeu în momentul rostirii formulei de iertare, de către preot. Există situaţii când duhovnicul poate considera necesar să amâne acest moment, în special, atunci când nu sunt îndeplinite toate condiţiile realizării unei spovedanii corecte.
Împotrivirea şi refuzul de a îndeplini canonul de pocăinţă reprezintă două dintre motivele pentru care preotul duhovnic amână rostirea rugăciunii pentru dezlegarea păcatelor mărturisite. Dar mai sunt şi alte situaţii când preotului i se recomandă să nu rostească această rugăciune. Dacă penitentul nu este pregătit să rupă legătura cu păcatele sau nu doreşte să evite împrejurările care favorizează săvârşirea păcatului, înseamnă că el nu a ajuns la o pocăinţă sinceră şi nu se căieşte suficient pentru faptele rele săvârşite. Penitenul ar putea fi iertat de păcate, iar la scurt timp sunt şanse mari să le mai săvârşească. Duhovnicul nu poate intermedia iertarea păcatelor pentru că nu se îndeplinesc toate condiţiile Tainei Spovedaniei. Nu este suficient să ne mărturisim păcatele, ci pocăinţa sinceră presupune şi angajamentul că nu le vom mai săvârşi. A nu evita toate împrejurările care ne predispun la săvârşirea acestuia e semn că nu acceptăm toate măsurile ce se impun pentru a învinge acel păcat. De asemenea, nu poate fi dezlegat de păcate creştinul care nu este dispus să repare nedreptăţile săvârşite, cum ar fi: restituirea bunurile furate, despăgubirea pentru pagubele făcute. A fost săvârşit un act de nedreptate şi nu se doreşte îndreptarea acelei situaţii. Prin Taina Spovedaniei nu se doreşte doar obţinerea iertării, ci şi vindecarea de pornirile păcătoase. De altfel, Mântuitorul Hristos ne-a poruncit să ne împăcăm cu fratele nostru şi, abia după aceea, putem aduce darul nostru la sfântul altar: „Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău“ (Matei 5, 23-24). Nici iertarea păcatelor nu putem obţine dacă ţinem ură şi nu suntem împăcaţi cu cei din jurul nostru.