Micul catehism: Cât ne este de folositor postul?!

Postul este o rânduială dată de Dumnezeu lui Adam, atunci când acesta era în rai. Această rânduială a fost prima poruncă care trebuia respectată pentru a creşte în virtute şi pentru a se apropia omul de asemănarea cu Dumnezeu. Ea a fost necesară atunci şi este mai necesară acum, după ce s-a mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi a răului. Porunca privitoare la post a fost dată în rai şi a fost înnoită în Sfânta Evanghelie.

Postul foloseşte sufletului şi trupului, pentru că întăreşte trupul, uşurează şi curăţeşte sufletul. Păstrează sănătatea trupului şi dă aripi sufletului. De aceea, în perioada Vechiului Testament a fost recomandat de multe ori: „O, de v-aţi întoarce şi v-aţi pocăi, ar rămâne de pe urma voastră o binecuvântare, un prinos şi o jertfă cu turnare pentru Domnul Dumnezeul vostru! Sunaţi din trâmbiţă în Sion, gătiţi postiri sfinte, prăznuiţi sărbătoarea cea pentru toţi!“. Mântuitorul Însuşi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei. El ne-a învăţat cum să postim şi le-a spus ucenicilor că diavolul nu poate fi izgonit decât cu post şi cu rugăciune: „Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: «Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?». El le-a zis: «Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post»“.

Urmând exemplul Mântuitorului, Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor au postit, iar postul a fost rânduit pentru toţi creştinii: „Dacă vreun episcop sau preot, sau diacon, sau ipodiacon, sau citeţ, sau vreun cântăreţ nu posteşte sfânta patruzecime a Paştilor (Postul Sfintelor Paşti), sau miercurea sau vinerea, să se caterisească; afară numai dacă ar fi împiedicat de slăbiciunea trupească; iar dacă ar fi laic (mirean), să se afurisească“ (canonul 69 apostolic).

Părinţii Bisericii au postit şi au recomandat postul tuturor creştinilor. Iată ce ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Postul potoleşte zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi îl uşurează“.