„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
05 Noi, 2024
Micul catehism: Ce ne învaţă Sfântul Simeon despre împărtăşire
Sf. Simeon al Tesalonicului, care a trăit în secolul al XV-lea, a insistat asupra necesităţii curăţirii sufletului prin Taina Spovedaniei, recomandând creştinilor: „Să ne smerim, să facem pocăinţă şi să ne mărturisim lui Dumnezeu şi pe El să-L chemăm spre milă şi să ne grăbim să ne împărtăşim cu cuminecare tainică şi să facem acest lucru încontinuu cu luare-aminte şi smerenie a sufletului; pentru că aceasta înseamnă a fi noi cu Dumnezeu şi a fi Dumnezeu cu noi, lucru pentru care S-a şi întrupat“. Sfântul recomanda împărtăşirea deasă atât preoţilor şi episcopilor, cât şi credincioşilor mireni, propunându-le să nu treacă 40 de zile fără a se împărtăşi: „Ne-a predat aceste taine ca să fim una cu El, şi noi, arhiereii şi preoţii slujitori, să ne împărtăşim continuu din aceste înfricoşătoare taine cu luare-aminte (atenţie), străpungere (a inimii) şi mărturisire, dar şi ceilalţi să se desfete încontinuu de cuminecare în mărturisire, în zdrobirea şi evlavia sufletului, şi nimeni din cei ce se tem şi iubesc pe Domnul să nu lase să treacă patruzeci de zile, ci, pe cât îi e puterea şi luarea-aminte (atenţia), să se apropie şi mai des de cuminecarea cu Hristos“. Pe bătrâni şi pe bolnavi, Sf. Simeon îi îndemna să practice o împărtăşire mai deasă decât intervalul de patruzeci de zile, căci „acest lucru e pentru noi viaţa şi puterea“.
Sf. Simeon Noul Teolog, în Cateheza a IV-a, făcea cunoscut că vrednicia pentru primirea Sf. Împărtăşanii este absolut necesară: „Să nu socotească cei ce se împărtăşesc cu nevrednicie de dumnezeieştile Taine că prin ele se alipesc şi se unesc pur şi simplu de Dumnezeu cel nevăzut; căci acest lucru nu se va face nicidecum, nici nu se va petrece vreodată“. El avertiza pe cei care primesc cu nevrednicie Sf. Împărtăşanie că nu primesc „darul Sfântului Duh, hrănindu-şi numai trupul, nu şi sufletul“ şi nu le este cu folos duhovnicesc: „Lumina te luminează, şi tu eşti orb; focul te încălzeşte, şi nu te aprinzi; viaţa te-a adumbrit, dar nu s-a unit cu tine; apa cea vie a trecut prin sufletul tău ca printr-o trestie, fiindcă nu te-ai găsit vrednic de primirea ei“.
