Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Ce simbolizează Vohodul cel mare (I)

Micul catehism: Ce simbolizează Vohodul cel mare (I)

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 20 Septembrie 2008

Potrivit unor tâlcuitori ai Sf. Liturghii, Vohodul cu cinstitele daruri este o reprezentare simbolică a luării de pe cruce a Trupului Domnului şi a înmormântării Lui. Asemenea celor doi ucenici, Iosif şi Nicodim, care au dus trupul Domnului în grădină şi l-au înmormântat (Ioan 19, 38-41), preotul slujitor, venind la Proscomidiar, ia sfintele vase cu simbolurile materiale ale Trupului şi Sângelui Domnului şi le duce, printr-o procesiune solemnă, pe sfânta masă, care, din această perspectivă, simbolizează mormântul Domnului.

Actele şi obiectele liturgice care fac parte din ritualul Vohodului dobândesc un simbolism corespunzător momentului. Astfel, aşezarea darurilor de pâine şi vin peste antimisul de pe sfânta masă simbolizează punerea trupului Domnului în mormânt, adică îngroparea Lui. Sfântul Gherman al Constantinopolului consideră că „Sf. Masă este antitipul acelui sfânt mormânt, jertfelnicul şi, desigur, depozitul în care a fost aşezat Sfântul şi preacuratul Trup“. Discul „este în locul mâinilor lui Iosif şi Nicodim, care au îngropat pe Hristos“. Procoveţele sfintelor vase nu mai amintesc de scutecele în care a fost înfăşurat trupul Său, simbolism dobândit la Proscomidie, ci pânzele în care a fost înfăşurat trupul Domnului, la aşezarea în mormânt. Acoperământul cel mare, numit şi „aer“, care se aşează peste sfintele vase, închipuie piatra pusă pentru închiderea mormântului. Tămâierea, care se face după ce se aşează aerul peste sfintele vase, reprezintă aromatele utilizate de Iosif şi Nicodim la ungerea trupului Domnului, înainte de a-l pune în mormânt.