Micul catehism: Ce spun unii Părinţi ai Bisericii despre astrologie

Curiozitatea omului de a afla evenimentele care vor avea loc nu este nouă. Dintotdeauna a existat dorinţa de a şti ce se va întâmpla, însă practica de a prevedea lucrurile viitoare nu a fost recomandată de Părinţii Bisericii, pentru că omul este stăpânul faptelor sale. Nimeni nu poate ştii ceea ce se va întâmpla, decât Dumnezeu, care este Atotştiutor.

Sf. Simeon al Tesalonicului a scris împotriva celor care susţineau că cercetarea astrologică este folositoare: „a vorbi despre noroc, despre ursitori, despre explicarea naşterilor, după zodii sau stele şi pentru citirile de stele e lucru nebunesc şi fără de Dumnezeu... însă, bunătăţile şi răutăţile noastre se mişcă după a noastră singură voinţă“.

Vechile Pravile bisericeşti au luat atitudine împotriva prezicerilor de orice fel: „Viaţa omului nu are nici un soroc pus, nici este vreunui om vremea scrisă mai înainte, sau socoteala impusă ca atâţia ani să trăiască; cu sfatul şi voia lui Dumnezeu, atunci omul moare; de ar fi fost mai înainte o hotărâre şi o predestinaţie a omului, atâţia ani să trăiască, nimeni nu s-ar vindeca vreodată de vreo boală; şi nici n-ar chema vreodată pe vreun doctor, pentru că acea hotărâre ce a hotărât mai înainte Dumnezeu ar fi neschimbată“.

În lucrarea „Despre idoli“, Tertulian a scris următoarele: „Nu voi spune că a aşeza nume de dumnezei falşi în cer, a le atribui un fel de atotputernicie şi a-i abate pe oameni de la înălţarea rugăciunilor către Dumnezeu, insuflându-le credinţa că destinul lor este invariabil predeterminat de astre - nu voi spune că toate acestea ar fi totuna cu venerarea unor dumnezei falşi. Eu afirm însă că astrologia, în acest caz, se asemuieşte îngerilor căzuţi care s-au îndepărtat de la Dumnezeu, pentru a înşela neamul omenesc...“.

Din momentul în care l-a creat pe om, Dumnezeu i-a oferit acestuia libertatea de a alege binele sau răul. Alegând binele, perseverând în virtute, creştinul rămâne aproape de Dumnezeu şi beneficiază de ajutorul divin.