În spiritualitatea ortodoxă găsim cinci motive greşite cel mai des întâlnite pentru care un creştin ar putea fi tentat să creadă în reîncarnare: faptul că se îndoieşte că Biserica deţine adevărul de credinţă şi că învăţătura Bisericii este în întregime fără greşeală; faptul că nu este conştient de păcatul ereziei căreia i se face părtaş; faptul că i se pare că a găsit în Sfânta Scriptură dovezi privitoare la reîncarnare; faptul că nu găseşte o explicaţie mai potrivită pentru suferinţele unui număr foarte mare de oameni decât aceea că aceştia suportă consecinţele propriilor greşeli din vieţile anterioare; faptul că o credinţă conform căreia oamenii au şansa de a-şi îndrepta greşelile într-o viaţă viitoare i se pare mai potrivită cu învăţătura Dumnezeului care îi iubeşte pe oameni decât credinţa într-un Dumnezeu pedepsitor care îi osândeşte pe oameni la chinuri veşnice.
Potrivit învăţăturii creştine, omului îi este rânduită o singură viaţă pe pământ cu scopul dobândirii sfinţeniei. În dobândirea mântuirii importantă este şi lucrarea sufletului şi a trupului. De altfel, cea de a doua judecată, cea universală, se va face şi sufletului şi trupului. Atunci vor fi analizate faptele, bune sau rele, săvârşite într-o singură viaţă şi nu în mai multe vieţi; după această evaluare a faptelor, păcătoşii „vor merge la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică“ (Matei 25, 31-46).
Mântuitorul, vorbind despre puterea Sa dumnezeiască, spune: „Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii“. Dacă trupurile vor învia şi vor participa la judecată, cu care din multele trupuri se va uni sufletul şi de care fapte va răspunde? Se poate sesiza cu uşurinţă cu nu poate exista nici o compatibilitate între reîncarnare şi învăţătura creştină. Viaţa este un dar al lui Dumnezeu şi fiecare creştin este chemat să-şi folosească constructiv libertatea, în dobândirea mântuirii.
„În vremea aceea a început a umbla Iisus prin cetăți și prin sate, propovăduind și binevestind Împărăția lui Dumnezeu, și cei doisprezece erau cu El, și unele femei care fuseseră vindecate de boli, de grele suferințe, de duhuri rele și de neputințe: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, și Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, și Suzana și multe altele, care le slujeau din avutul lor.”
„În vremea aceea unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Și, intrând în casa fariseului, a șezut la masă. Și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă, care, aflând că Iisus șade la mas
„În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut un vameș, cu numele Levi, care ședea la vamă, și i-a zis: Vino după Mine! Atunci, lăsând toate, el s-a ridicat și a mers după El. Și I-a făcut Levi un ospăț
„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine. Și s-
Mare și folositoare este această Sfântă Taină atât pentru cei care participă, cât și pentru cei care sunt pomeniți, dar puțini participă la ea. Dacă, într-o zi, toți oamenii bolnavi deplasabili s-ar
De la întunecare și până la răsăritul soarelui, de la micile finaluri până la noile, neîntreruptele începuturi, firea umană este tributară altor deveniri, cel mai adesea, așezându-se cuminte într-un șir
Episcopul martir Nicolae Popovici a fost al doilea ierarh al Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, reînființată în 1920. Ierarh cu desăvârșită trăire duhovnicească, dublată de o solidă cultură teologică, el a
Anul acesta s-au împlinit 200 de ani de la nașterea lui Avram Iancu, „pe vremea coacerii cireșelor” (1824), în Vidra de Sus, din părinții Alisandru și Maria. Parlamentul României, prin Legea 223/2023, a ded
Cuvintele providențiale auzite de Fericitul Augustin în anul 387 în grădina casei sale din Mediolanum, care l-au trimis la textul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Romani 13, 12-14: „Noaptea e pe
Societatea umană a evoluat foarte mult. Tehnologia a facilitat mari realizări, care au dus la creșterea confortului, însă, cu toate acestea, există sentimentul de ură între oameni, care distruge viața multora, îndepărtându-ne de semeni, de noi înșine și de Dumnezeu, căci știm de la Sfinții Părinți că, dacă nu te ai bine cu aproapele tău, nici cu Dumnezeu nu ești bine. Trăim în mod greșit cu iluzia că, dacă urâm pe cineva care ne-a făcut rău, astfel ne-am răzbunat pe acea persoană. Dar sentimentul de ură ne dăunează în primul rând nouă înșine, provocându-ne o stare de tensiune și gânduri negative care ne afectează mintea, sufletul și trupul.
